Ann Wroe e proprietara secțiunii „Necrolog” din Economist. Deși am citit-o, numele ei, separat de „întreprinderea” în care lucrează, e out of space pentru că, reamintesc, revista Economist este tributară politicii anonimității, și nici un articol nu apare semnat (răzvrătiții, dacă sunt, pot da în judecată un singur nume: The Economist, care își asumă răspunderea totală pentru afirmațiile și analizele autorilor). Ei, bine, o mică descoperire importantă. Ann Wroe scrie pentru publicația britanică din 1976, iar de 11 ani semnează în calitate de editor necrologul de o pagină, care pune punct fiecărui număr săptămânal. A scris, printre altele, necrologul lui Salinger (care poate fi citit aici) și al lui Bergman care, pentru ea, a rămas cel mai agonizat și dificil de scris. Își amintește:

“I had to spend the whole night watching the movies, and by the end I was suicidal. They were so dark, and they were getting darker and darker.” She compares it to an Oxford tutorial essay, a kind of fast-paced cramming. “The writers are horrifying; I absolutely dread it when the writers die. There’s such a lot to read!”

Într-un interviu neașteptat pentru The Hairpin, Ann Wroe dezvăluie mai multe secrete de după moarte. Subiectul necrologului este anunțat luni și trebuie scris până marți (în 36 de ore). Cum reușește, totuși, Ann Wroe să rezume viața unui om într-o pagină? În Citizen Kane, se poartă o lungă investigație pentru a afla ce e/cine e Rosebud. Dar la ce bun? se întreabă jurnalistul de investigații; un cuvânt nu poate, oricum, restitui viața unui om. (Interviul poate fi citit aici).

Dacă vă pasionează lectura necrologurilor, The Economist a editat în 2008 Book of Obituaries (Keith Colquhoun, Ann Wroe), cu peste 400 de pagini despre moarte, 200 de morți. Book of Obituaries are în vârf o cireașă:

“I never killed a man, but I have read many obituaries with a lot of pleasure.”

Clarence Darrow (1857–1938)

Mai înainte m-am dus să scormonesc prin vraful de reviste din baie și, de sub un număr National Geographic dedicat Sfântului Andrei, am scos la pozat două economiste, deschise la mult-curtatul necrolog.

John Utzon, arhitect al Sydney Opera House, mort la 90 de ani.

Richard Holbrooke, diplomat, mort la 69 de ani. Cartea lui preferată a fost Moby Dick.

Deci există ceva după moarte. A fucking obituary.

Comentarii

comentarii