Curentul electric vine din priză, iar gunoiul dispare în tomberon. Cu vechime în combaterea mentalității corespunzătoare, nemții au dezvoltat o întreagă filosofie a gunoiului. Cînd te duci să stai la cineva în Germania, măcar pentru cîteva zile, există o listă de lucruri care ți se explică: Aici e camera ta (salteaua o umflăm mai tîrziu, cum stai cu plămînii?), aici e baia (te rog să te așezi cînd faci pipi), aici e frigiderul (poți să te servești), aici e gunoiul (hîrtia aici, plasticul acolo, compostul dincolo). Sînt lucruri pe care trebuie să le înveți, și nu există îndurare pentru lecțiile neînvățate. Nota bene, nu trebuie să vii din România ca să fii în situația elevului chiulangiu – situația e aceeași și cînd, să zicem, locuiești la München și îi faci o vizită domnului Inginer la Leipzig. Cîte bordeie, atîtea obiceie, și tot atîtea sisteme de management al gunoiului.

Dar în Japonia? Punctul unu, în Japonia curentul electric vine de la Fukushima. Moș Pinocchio, ajuns cu bicicleta la birou, lac de transpirație, constată cu stupoare că unul din cele două lifturi este blocat de o hîrtie lipită de ambele aripi ale ușii glisante, conținînd: Caricatura unei broaște țopăind în sus pe scări, multe litere japoneze, și o traducere laconică în engleză: 2 up, 3 down. Bașca apelul asezonat cu aceeași broască în stil manga, omniprezent inclusiv pe evantaiele model japonez cu mîner și logo, pe care le găsești în orice colț de birou: Noi dăm drumul la aerul condiționat de la 28 de grade în sus.

Punctul doi, gunoiul dispare mai întîi pe balcon. Burnablesurile, de exemplu, se ridică sîmbăta dimineața în pungi de plastic galbene, spre deosebire de plastic, care se ridică lunea și joia în pungi de plastic verzi. Gusturile și culorile nu se discută. Dar mirosurile? La sfîrșit de săptămînă, Moș Pinocchio își pune rufele la uscat pe balcon („Mmmmm, parfum de roze!”) și își amintește brusc că a avut pește la cină cu vreo trei zile în urmă. Stau mărturie: ambalajul original în punga verde, și oasele în punga galbenă. Nu numai că stau, dar, la peste 30 de grade zi și noapte, mai și put.

Morala: Moș Pinocchio se gîndește bine cînd cumpără pește și dă înapoi ambalajele supranumerare, primite de vînzătoare cu zîmbet și plecăciune. Moș Pinocchio ar cumpăra peștele și ambalat în ziarul de ieri, dar se află deocamdată în Japonia, nu în Anglia. În altă ordine de idei, Moș Pinocchio se mai gîndește din cînd în cînd și ca peștele să nu fie ton sau altă specie pe cale de dispariție – ce să mai vorbim de balenă. Moș Pinocchio își face vînt grațios cu evantaiul și coboară din înălțimile etajului opt numai pe scări. În fine, Moș Pinocchio se gîndește cu drag și dor la tomberonul de gunoi de la München, peste care poate să plouă săptămîni întregi la 16 grade chiar și în luna august, și care nu că ar puți mai puțin, dar este amplasat la distanță inodoră de casă, dulce casă.

Comentarii

comentarii