Multora probabil chiar nu le plac nici câinii nici pisicile. Mulți spun probabil că fac doar mizerie, că mușcă, zgârie și răspândesc boli. Multora le e frică. Sunt și câțiva, însă, care au înțeles că sunt mulți câini pe stradă pentru că noi i-am lăsat.
Pentru că ne-am luat un cățeluș de o lună foarte simpatic, jucăuș și cu privirea blândă și l-am aruncat în stradă la primul cablu ros.

Pentru că ne-am luat pisica și am lăsat-o să facă 4 rânduri de pui pe an, pui pe care i-am lăsat – unde altundeva – în stradă. Pentru că daca fiecare dintre noi ar fi dus un câine la castrat – și se face gratis – nu s-ar mai fi înmulțit. Ei bine, există o asociație. Asociația Robi. De care se ocupă o doamnă, Marilena Cristian, și niște voluntari.

Puțini. Foarte puțini. Îmi spunea în iarnă că a avut donații într-una dintre luni de vreo 400 de lei. 400 de lei care cred că nu acoperă nici mâncarea animalelor pe care le are în grijă. Probabil acum, pe criză, e și mai rău. Dar haideți să ne gândim că 50 de lei pe lună chiar nu înseamnă mare gaură în buget. Dar 50 de lei de la 10 dintre noi înseamnă deja o dublare a bugetului.

Intrați pe site și vedeți cazurile de care se ocupă. De câini de rasă abandonați, bătuți și în situații disperate. Citiți poveștile despre alergatul în miez de noapte după animale cu tumori. Despre cum mașina asociației – care, apropo, la un moment dat nu mai mergea – s-a umplut ca prin minune cu alți și alți pui de cățel.

Și poate, cine stie, vă dați seama că 50 de lei chiar nu e mult.

(foto ©Asociația Robi)

Comentarii

comentarii