Povestea pleacă de la Radiohead – OK Computer, un album pe care nu l-am mai ascultat de cel puţin 5 ani. Mereu mi-a plăcut trupa, deşi s-a spus şi scris că fac muzică pentru studenţi, că se îmbracă jalnic, că n-au grijă de fani, că au mereu probleme existenţiale. Ei bine, dragii mei, TOATE aceste chestiuni dispar, la fel cum s-au evaporat 50 de ani de comunism în manualele tabloid, când stai în fotoliu şi asculţi OK Computer pe… vinil.

Vinilul, muzica pe vinil este primul lucru dintre cele trei pentru care m-aş lupta mereu să nu moară. “Airbag”, prima piesă de pe LP, curge ca un vin bun, auzi respiraţia lui Thom Yorke, totul devine electric, te umpli cu fiecare cuvânt, vibrezi, sângele se coagulează, devine mai vâscos şi parcă foşneşte odată cu pâcâielile electromagnetice ale acului de pick-up.

“Karma Police” face cât trei finale UEFA pentru un ateu al fotbalului, cum sunt eu. Vinilul este CONVIEŢUIREA cu muzica. Instalaţia audio potrivită îţi poate reduce dependenţa de televizor. Te purifică aproape la fel de eficient ca o şedinţă de yoga. Pick-upul nu e un aparat cu care să faci jogging, vinilurile nu încap pe un memory stick, dar experienţa e teribilă. E o maşină de epocă vibrând între miliarde de maşini anoste, din aluminiu steril.

Al doilea lucru este filmul fotografic. Toţi marii fotografi care au îmbrăţişat digitalul pentru viteză şi versatilitate trădează frecvent megabiţii şi se aventurează în neprevăzutul peliculei, majoritatea pentru proiecte personale cărora le pot acorda răgazul procesării meticuloase. Filmul foto, granulaţia, textura, fidelitatea, rafinamentul, aroma, impresia, satisfacţia, fragilitatea, minuţiozitatea lui sunt lucruri de neînlocuit.

Apoi, nu lăsaţi să dispară scrisorile scrise de mână. Ce frumos – oricât de urât ar fi, ce plin de înţelesuri şi căldură e cuvântul aşternut din stilou! Cum îţi vine s-o citeşti de două ori, cum alunecă ochiul, indecent, pe formele pline, ascuţite, boante ale literelor, cum prinde privirea sedilele prin pagini, fixându-le, ancorându-le de ACEL cuvânt şi nu de altul! Iubesc scrisorile. Prea puţine am scris.

Şi toate astea de la un vinil găsit stingher, într-un magazin, într-o zi leneşă de vară.

Comentarii

comentarii