Pildă apocrifă despre soacre, comunişti şi (alţi) demoni

Bancul e următorul: Iţic se duce la Rabin şi-i spune: “Rabi, am o mare problemă. Viaţa cu soacră-mea în aceeaşi casă a devenit un iad. Ajută-mă, nu mai suport” “Iţic, dragul meu, ai o capră?” “Am, Rabi, dar care e legătura?”. “Bag-o în casă”. “Rabi, nu pot băga capra în casă. Eu vreau să scap de soacră şi îmi ceri să bag capra în casă?” “Iţic, ascultă-mă”. Iţic revine după o săptămână. “Cum e?” îl întreabă rabinul. “Rău, Rabi.Ce să mă fac?”. “ Ai oi?”. “Am, Rabi, dar care e legătura?”. “Bagă şi oaia în casă”. Etc. etc., fantezia domestică a povestitorului poate croşeta la nesfârşit povestea.

După zile şi nopţi, Iţic vine disperat la rabin, cu faţa descompusă de nesomn şi gânduri negre.

“Iţic. Am să îţi spun ce să faci. Ai sa mă asculţi?” “Da, Rabi”, spuse el, sfârşit. “Scoate oaia din casă. Vii mâine şi îmi spui cum e”. “E mai bine, Rabi!”, îi spune Iţic a doua zi. “Scoate şi capra”. “E foarte bine”, spuse Iţic a treia zi. “Rabi”, spuse Iţic după ce scăpă de tot şeptelul, mai puţin soacra, “e minunat la mine acasă. Nu credeam că poate fi atăt de bine în căsuţa mea.”

Ĩncercaţi să puneţi Moldova în locul casei lui Iţic, pe comunişti în locul animalelor (scuze animalelor) şi sărăcia în locul soacrei.

Şi în locul lui Rabi? veţi spune, cârcotaşi. Păi, pe Rabi, evident. (scuze, Rabi).

Comentarii

comentarii