În anii ’90, în jurnalismul românesc existau dezbateri intestine legate de felul în care România – şi, implicit, felul în care era conceput conţinutul editorial al unei gazete sau jurnal de ştiri – se raportează la evenimentele internaţionale.

Ca să vă faceţi o idee, pe vremea când începeam să lucrez la ştiri în TVR calupul de ştiri externe avea (cel puţin) 20 de minute, în economia unui jurnal de o oră, neîntrerupt de publicitate/promo.

În presa americană se merge pe principiul around the clock, around the block = acum şi aici. Nu ăsta este însă motivul, că tot veni vorba, pentru care americanii sunt prezentaţi în sondajele lui Leno cum că habar n-au unde e Marocul, Elveţia…

În anii două mii, interesul românului consumator de informație, călăuzit de presă, a început să se învârtă în jurul stomacului și problemelor sale adiacente – creierul, cultura generală nefiind unele acute.

Nu-mi imaginez cum altfel un incident – care acum câţiva ani ar fi creat ediții speciale, ar fi adus analiști în platou, ar fi generat tone de hârtie – cum este testul nuclear al Coreii de Nord lasă cvasi-rece mass media noastre. Nu pot fi convins nici în ruptul capului de calitatea de INFORMAŢIE a faptului că dl.Băsescu a pus mâna pe un cârnat în Bucovina sau dl.Vanghelie e un pacheţel de problemuţe.

Nici nu pun aceste două subiecte, testul şi cârnatul, pe acelaşi plan, însă ele reflectă direcția îngrijorătoare a felului în care creşte nepăsarea în animalul social român.

Sunt într-o sală cu juraţi surzi în fața cărora pledez prin gesturi pentru egalitatea de distribuție a informației: dați, dom’le, și subiecte de cacao, cărora le lipsesc doar versurile de karaoke, dar dați-ne și subiecte de calitate.

Vrem să știm cum arată şi cârnații de la Wal-Mart, care mai e piața cărnii de câine în Asia, ce se mai mănâncă prin Rusia, cât mai costă Jaguaru’ la mâna a doua în Regat și ce mai fac jmekrii ăia frumos colorați în Tibet.

Ah, și ce se mai întâmplă prin țară când nu avem violuri, crime, căderi de pe bloc și Festivalul Național de Caterincă. O să murim naibii într-o zi și n-o să fim acasă.

Comentarii

comentarii