De fapt, am ajuns sa spun ca “Nu mai vreau sa fiu “shopoman””. De ce? Iată de ce:

Iulie, 14: “Stimate client, vă rugăm să vă asiguraţi că la data de 20/07/2009 veţi avea pe cont suma necesareă pentru a acoperi rata de … Euro. Xbank” Iulie, 15, acelaşi mesaj. Iulie, 16, ora 23:30: îmi sună în draci telefonul mobil. Sar din pat şi mă uit cine nu are linişte în crucea nopţii. Nu mă sună nimeni. Este doar un nou sms. Acelaşi, de la aceeasi bancă. Îmi sare ţandăra, pentru că mi-am platit de două zile rata. Banca asta merge chiar atat de prost încât să nu facă o verificare a încasărilor la timp şi să nu mă mai streseze noaptea cu sms-uri?

De ce oare nu le-or comunica date precise oamenilor de la call-center angajate să facă presiune pentru recuperarea banilor? Nu le pasa de nervii nostri, doar de banii lor. Reuşesc să mă liniştesc, dar vine dimineaţa şi, surpriză: “Rata lunară pentru creditul dumneavoastră de la Y Bank este scadentă la data de 16 iulie 2009. Daca aţi achitat-o deja, ignoraţi acest mesaj. Y Bank”. Mesaj sosit pe 17 iulie, de la altă bancă. Ce să mai spun. Rata e platită, mesajul oricum e venit prea tarziu, aşa că nu-mi rămâne decât să le ascult “sfatul”: ignor mesajul. Da, dar mesajul (adică Banca) nu mă ignoră pe mine: de două ori, pe 17 şi pe 18 iulie primesc din nou atenţionarea că rata mea – repet, deja plătita – era scadentă la data de 16 iulie.

Colac peste pupăză, mai vine şi compania de telefonie mobilă să-mi reamintească de scadenţa la factura de servicii de telecomunicaţii, peste trei zile. Companiile astea – bănci străine importante sau mastodonţi mondiali în servicii – încep să se clatine. Managerilor lor le tremură turul pantalonilor mai abitir ca niciodată: teama că nu-şi încasează banii de la clienţi guvernează acţiunile de zi cu zi. Banii lor sunt încă în buzunarele noastre.

Mulţi-puţini, de când cu criza fiecare dintre noi privim cu din ce în ce mai multă teamă fiecare factura ce trebuie plătită şi ne despărţim cu din ce în ce mai mare greutate de cash-ul din propriile portofele. Se schimbă stilul de viaţă. Al meu devine – deocamdată – din ce în ce mai bombardat de sms-urile băncilor care dovedesc, astfel, din ce în ce mai mare frică să nu tragă obloanele din cauza creditelor neperformante şi a datoriilor nerecuperate.

Cash-ul rămâne rege – o sintagma pe cât de des folosită în ultimul an, pe atât de valabilă azi şi în viitorul apropiat – iar teama de a nu mai avea cash ne schimbă comportamentul. Suntem mai atenţi la economii şi mai zgârciţi la pungă. Eu unul mi-am propus să nu mai fiu “shopoman”.

Comentarii

comentarii