că iubirea nu se poate încheia altfel decât într-o clipă de grație, printr-un fapt divers, dar cu atât mai plin de miez: ai cărat canapeaua până la etajul 4 în noul apartament luat pe credit de 30 de ani alături de tânăra și frumoasa soție, lași liniștit canapeaua jos și știi, știi că a venit clipa să pleci pentru totdeauna. Într-o dimineață de toamnă, 1901, mergând pe bicicletă, Bertrand Russell își dă seama că n-o mai iubește.

că toți vor să scrie înainte să citească, că cei mai mulți scriu pentru că sunt prea slabi să n-o facă.

că uite ce zice Julien Green în jurnal, 1933, 9 februarie. [Anatole] France critică obiceiul de-a face însemnări când citești (dar nu tot el a spus că orice lectură fără însemnări este o reverie?) căci, spune el în substanță, ceea ce mâna scrie, memoria pierde numaidecât. Câteva ore mai târziu, în Platon-ul lui Pater citesc următoarele: „Însemnarea pe care o notează în fugă pe margine cititorul neatent ca să-și aducă aminte nu-i altceva, și noi știm bine asta, decât un rămas-bun definitiv de la ceea ce voia să-și fixeze în memorie”.

că Alberto Moravia are un roman din ’49, Amorul conjugal. În ’94 Quignard scrie un roman cu același titlu. Greu de zis care-i mai pervers.

că nu există pe lume plăceri mai vii, mai autentice, mai imediate, mai fără de sfârșit decât mâncatul și dormitul. Când deschid ochii dimineața gândul mi-e deja la noaptea ce va să vină.

că nu e bine să arunci hârtii pe stradă, să scuipi, să înjuri, să te culci fără să te speli pe dinți și să te culci cu soția prietenului tău.

că în anii ’80 Elena Ceaușescu i-a facilitat lui Nichita Stănescu un tratament scump la Mangalia Nord, să se vindece de darul beției. Tratament care a costat echivalentul a (nu mai puțin de) 25 de Dacii 1310. Degeaba, în 1983 moare.

că profa mea de fizică din liceu, clasica isterică cu părul până la glezne, prins în panglici de aceeași nuanță cu eșarfa, ne zicea că-„n Occident se râde și cu fundul de Einstein”.

foto (c) Oana Popa

Comentarii

comentarii