The Tree of Life

Plecăm. Plecăm repede din viețile noastre, din viețile altora. Plecăm din noi, căutându-ne în alții. Plecăm în lucruri, plecăm din lucruri. Prindem în căușul palmelor lumină. Ne scufundăm. Ne rupem. Tăcem odată cu frunzele. Șuierăm odată cu vântul.

Irigăm cu sângele nostru povești după povești. Le creștem.

Am citit câteva cronici ale acestui film minunat, The Tree of Life. Eu cred că nu e nicio alegorie, nicio vrajă în filmul ăsta. Niciun mesaj subtil. Delicatețea și firescul vieții sunt niște declarații atât de brutale în frumusețea lor încât bătaia inimii sugrumă uenori nervul optic. Aduce confuzie printre sinapse. Ne rătăcește. E simplu. Te uiți la viața unui om și începi să o înțelegi pe a ta.

În rest, întuneric.

Uitați-vă la The Tree of Life. Un film ca niciun altul. Nu e despre paternitate, nici despre dramele familiei, cum am mai citit în niște prostioare de cronicuțe. E gândul unei vieți atât de comună, că-i ca nicio alta.

Comentarii

comentarii

Scroll to top