O găleată de trăsnăi s-au spus despre Django Unchained: „incredibil”, „cel mai bun film al lui Tarantino de la Pulp Fiction încoace”, „Tarantino știe ce face”, „o capodoperă post-modernă”, „cel mai bun film al anului”, „cel mai articulat film al lui Tarantino” și așa mai departe. Problema mea e că am făcut un pariu pe Django Unchained, înainte să-l văd, urlând din toți rărunchii: „Tarantino nu poate greși, are gusturi (prea) bune și scrie (prea) bine”. După ce l-am văzut, n-am știut pe unde să mă mai ascund. Ar fi câteva lucruri de spus despre Django Unchained, în șoaptă.

Da, este un film la superlativ, dar în cealaltă direcție a timpului. Este cel mai prost film al lui Tarantino în materie de regie. Este filmul lui Tarantino cu cea mai prost utilizată coloană sonoră. Gândiți-vă, regia și coloana sonoră erau, după scenariu, măiestria lui Tarantino. Iarăși, Christoph Waltz nu a ieșit încă din paradigma lui Hans Landa. Personajul sau interpretarea lui au fost prea apropiate. Django Unchained se bucură de niște scene hollywoodiene de mare clasă: când Django se îmbăiază în lacul dintre munți, îi apare, sub formă de halucinație, soția lui, iar apoi dispare… (nu mi-a venit să cred ochilor că o asemenea scenă poate fi inclusă într-un film de Tarantino; nici ca director’s cut nu poate fi iertată). O a doua scenă: când Django se plimbă prin pădure, și din nou îi apare sub formă de halucinație soția lui, care dispare mai apoi după un copac… (asta e „incredibil”!).

1. Nu am înțeles de ce Tarantino a mai făcut ÎNCĂ un film de blaxploitation, când se riscase oricum cu Jackie Brown. Gata cu blaxploitation!
2. Nu ai cum să faci filme cu COWBOYS și să te-aștepți să iasă un film bun (la fel au pățit-o și Coen cu True Grit, unul dintre cele mai proaste filme pe care le-am văzut în viața mea).
3. Nu am înțeles de ce Tarantino a mai făcut un film cu laitmotiv istoric, când isprăvise cu brio abordarea în Inglourious Basterds. Ajunge cu istoria!

Etc. În afară de scenariu – care și ăsta, pare atât de obosit pe lângă cel al Inglourious Basterds, nu prea sunt lucruri bune de spus. Leonardo di Caprio a mai salvat cât de cât.

Ce trebuie să reținem, Django Unchained este de o plictiseală superbă.

Comentarii

comentarii