Pentru mine e ceva cotidian să defilez cu un Ferrari negru şi cu două striperiţe gemene, îmbrăcate în roz. În dormitorul meu, îşi instalează sculele de dans, dansează şi, pe când şi-au terminat numărul, eu deja zburd în tărâmurile miraculoase ale lui Alice. Mă spăl pe faţă, fumez o ţigară pe balcon, ies la o bere singur. Două gagici mă ochesc, ştiu că-s actorul ăla de la Hollywood. În timpul ăsta, primesc un mesaj pe telefon, în care sunt întrebat de ce sunt atât de tâmpit. Ajung acasă, deschid o bere, mă duc în dormitor, privesc noul număr al striperiţelor. Acum sunt îmbrăcate în alb. Mă trezeşte fiica mea, Cleo, care-mi desenează o inimă cu markerul pe bucata de ghips ce-mi înveleşte mâna. O duc la patinaj. Nu ştiam că se antrenează de trei ani. Am senzaţia că cineva mă urmăreşte. Primesc un alt mesaj: Te crezi sculă mare, nu-i aşa? Expeditor necunoscut. Ajung la o petrecere. Oameni, discuţii călătoare, whiskey. Mi-o trag cu o tipă îmbrăcată într-o rochie neagră. Salut, sunt Johnny, i-am spus. Mă trezesc, fac un duş. Marge mă sună să-mi amintească de conferinţa de presă a noului meu film. Sunt întrebat cine sunt. Acasă, mă uit la un documentar despre Gandhi, după care sun pentru o şedinţă de masaj. A doua zi, de dimineaţă, mi-o trag cu vecina-mea, care, subtilă, mă întrebase dacă mai am cumva o ţigară. Când ies de la ea, fiica-mea era culcată jos, mă aştepta în faţa uşii. Mă întreabă, de ce fac duş la alţii? O invit înăuntru, puţin stânjenit de prosopul pe post de frunză, şi ne punem să jucăm Guitar Hero. Marge mă anunţă că trebuie să fiu în Milano miercuri; urmează să primesc un premiu. În timp ce vorbesc cu ea, o tipă îmbrăcată în bikini, care stă cu un etaj mai jos, îmi arată sânii. Plec, aşadar, cu fiica mea la Milano. O fostă amantă, ia micul dejun cu fiica mea. O întreabă câţi ani are, dacă are un iubit, dacă îi place cafeaua. 11, nu, nu, îi răspunde. Fiica mea se uită într-un fel la mine. Se întreabă, probabil, cine e târfuliţa asta care ia micul dejun cu noi. A doua zi, o tulim la aeroport. Ajungem acasă, la Chateau Marmont. Suntem obosiţi amândoi. Cu mult înainte să mă fi trezit, fiica mea se apucase să facă de mâncare. La masă, o ajut să-şi facă lista cu lucrurile de care o să aibă nevoie în tabără. Îi spun, ochelari de soare, chipsuri. După ce mi-am tăiat ghipsul de la mână, o rog pe Cleo să îmi citească scenariile pe care le-am primit, şi să-mi spună dacă personajul e bun de ceva. A doua zi, mă joc tenis de masă cu fiica-mea, în timp ce, pe fundal, cântă The Strokes. Nu mai suntem atenţi nici unul. Facem o baie în piscină şi ne întindem la soare. În drum spre tabără, Cleo începe să plângă. Ce s-a întâmplat, Cleo? Plânge pentru că nu ştie când mama ei o să se întoarcă. Plânge pentru că eu sunt tot timpul plecat. Mă duc cu ea în Las Vegas, dar pe cine mint? La Chateau Marmont mă aşteaptă aceeaşi viaţă de lux. Trezit, mâncat, bronzat. Nu pot fi numit nici măcar o persoană. Şi uite aşa îmi iau, de fiecare dată, tălpăşiţa.

—————

Somewhere a fost regizat de Sofia Coppola, avându-i în rolurile principale pe Stephen Dorff şi Elle Fanning.

Comentarii

comentarii