În timp ce citiţi acest articol, filmul lui Cristian Mungiu, După dealuri, rulează în premieră mondială la festivalul de film de la Cannes. Selecţionat în competiţia oficială pentru a doua oară, Cristian Mungiu propune un film despre dragoste şi liberul arbitru. În acelaşi timp, filmul expune un anumit mod de a trăi religios. Inspirat din romanele jurnalistice extraordinare ale Tatianei Niculescu Bran, Spovedanie la Tanacu şi Cartea judecătorilor, După dealuri este interpretarea cinematografică (anterior, Andrei Şerban a exploatat-o teatral) a unui contestat caz de exorcizare (BOR), petrecut în anul 2005, într-o mănăstire din Moldova. Cum spunea Gabriel Liiceanu în prezentarea primului roman al Tatianei, ţara noastră reuşea din nou să uimească lumea, de data aceasta printr-un ritual medieval, executat de preotul Daniel Corogeanu şi măicuţele de la mănăstirea Tanacu, sub presupunerea că Irina Cornici ar fi fost posedată de diavol. Flămânzită şi legată cu sfoara de o cruce improvizată, Irina va muri în urma şedinţelor de exorcizare, avute loc de-a lungul a mai multor zile. Presa internaţională a fost împânzită de acest caz, scriitorului Pascal Bruckner revenindu-i atunci sarcina de a investiga cele petrecute într-un articol pentru Le Monde, intitulat ulterior – Moldova posedată.

Comentarii

comentarii