Aşa-i cu scriitorii mari, de secol XX: în fiecare an mai apare o veste despre ei, o bârfă, o gafă, un scandal de moştenire, o fiţuică. 2013 nu face nici el rabat de la această ordine a lucrurilor. Prima veste are legătură cu sacrul, creaţia originală, şi este legată de un poem scris de Joyce la 9 ani, după care mişună cu spume la gură colecţionarii şi negustorii marilor case de licitaţii. Cealaltă veste vine de la antipod, fiind vorba despre ediţia limitată a unei monede de 10 euro cu chipul lui JJ. Nici una nu este definitivată, poemul este de negăsit, iar moneda a fost bătută cu, aş, greşeli de citare.

Conform Irish Times, umblă vorba că Joyce ar fi scris un poem la 9 ani (ceea ce, zice-se, nu e nimic extraordinar; cică Oscar Wilde la mai puţin de 9 ani avea poezia la degeţelul mic, dacă ni se permite). Existenţa acestui poem timpuriu a fost confirmată de spusele fratelui său, care vorbea despre aşa-numitul „poem al lui Parnell”, şi de către tatăl său, John Joyce, care, încântat peste măsură de performaţa fiului său, a printat poemul în 30-40 de exemplare şi s-a lăudat pe la toate neamurile şi pe la toţi acoliţii. Poemul, se presupune, ar avea titlul de Et Tu, Healy? Acum se stă cu mâinile la gură şi se aşteaptă în tufişuri cu buzunarele pline, pregătiţi pentru cel ce va dezvălui lumii prima copie a poemului lui JJ (pe care, desigur, o va vinde). Costul estimat al acestui poem (dacă va fi găsit) ar oscila între 250 000 – 500 000 de lire sterline [un preţ necinstit, având în vedere că o copie a romanului Ulise, cu autograf (100 de exemplare în lume), s-a vândut cu 250 000 de lire sterline], şi tot cu aceeaşi sumă s-a vândut o scrisoare erotică scrisă de Joyce soţiei lui, în care o numea my wild-eyed whore. Până una-alta, s-au păstrat, pe cale orală, ultimele trei versuri ale poemului:

His quaint-perched aerie on the crags of Time
Where the rude din of this century
Can trouble him no more.

Rick Gekoski, colecţionar şi autor al articolului din The Irish Times, speră ca acest poem să nu fie găsit niciodată. Exceptând cazul în care el va fi posesorul.

Să trecem la următoarea. Joyce nu a fost un patriot (ce-i aia?!). Nu ştim cât de mult şi-a iubit ţara, dar din 1904, anul în care a părăsit Irlanda, şi până la moartea lui în 1941, a mai făcut doar patru vizite în plaiurile Sfântului Patrick. Asta nu se vrea a fi nici o speculaţie, ci o reamintire că relaţiile dintre statul irlandez şi familia Joyce nu sunt întocmai de prietenie. Aşa se face că Banca Centrală a Irlandei a bătut o nouă monedă comemorativă cu chipul lui Joyce, comiţând o gafă (eroare de citare). Pe monedă (10 000 de bucăţi bătute) se poate citi:

Ineluctable modality of the visible: at least that if no more, thought through my eyes. Signatures of all things that I am here to read.

În original, nu apare acel that. Banca şi-a cerut scuze. Cei care vor să returneze moneda din această cauză îşi vor primi cei 46 de euro cât au plătit pentru achiziţionare, iar cei care vor dori să o cumpere în continuare, vor fi înştiinţaţi de eroare! Nimic mai convenabil. Nepotul lui Joyce, Stephen James Joyce, a numit această eroare one of the greatest insults to the Joyce family that has ever been perpetrated in Ireland, iar despre chipul lui Joyce de pe monedă s-a pronuţat astfel: the most unlikely likeness of Joyce ever produced. Un alt detaliu neavenit, consemnează Stephen Joyce, este data la care au ales să scoată pe piaţă moneda, anume 10 aprilie, ziua în care soţia lui Joyce, Nora, a murit.

De altfel, Irlanda nu a trimis nici un reprezentant oficial, care să asiste la înmormântarea lui Joyce din Zürich, anno 1941.

Doamne fereşte!

în fotografie: James Joyce la 6 ani; cea mai apropiată vârstă (în care apare fotografiat) de cea la care a scris poemul.

proscar

Comentarii

comentarii