În prima zi a lunii iunie 2012 M. Houellebecq era în Bucureşti. Autorul francez de notorietate mondială venise ca invitat al Bookfest-ului şi nu ca să participe la petrecerea aniversară a lui M. Cărtărescu, după unii. Răspunzând la întrebări nereuşite cu o lentoare alcoolică, contactul scriitorului cu publicul român a lăsat impresia că, pentru creierele noastre blocate, MH este genul de autor la analiza căruia te tot eschivezi până aluneci în canoane. Cu această primă concluzie în fundalul conştiinţei, partea de biografism care urmează îşi păstrează relevanţa doar cât să fixăm repere pentru rătăciţi.

Michel Houellebecq s-a născut în 26 februarie 1958 (potrivit propriei declaraţii) sau 1956 (potrivit certificatului de naştere) pe insula franceză Réunion, în Oceanul Indian. Aşa cum apare pe siteul oficial, tatăl său, un ghid montan, şi mama, anestezistă, şi-au pierdut rapid orice interes pentru existenţa sa. La vârsta de şase ani, este dat în grija bunicii paterne, cu înclinaţii comuniste, locuind undeva pe lângă Paris. Obţine o diplomă în inginerie agricolă, este angajat ca programator, se însoară, divorţează, clachează psihic, este internat, publică în 1991 o biografie H.P. Lovecraft: contre le monde, contre la vie, urmează poezie apoi roman. După apariţia romanului Les Particules élémentaires în 1998 devine independent financiar, se reînsoară, ulterior se mută în Irlanda, revine în Franţa sătul să vorbească engleza. În prezent este dublu divorţat, locuieşte în Spania şi îi face plăcere dacă pe adresa houelle@magic.fr îi scrieţi „Je vous aime”.

În Inamici publici scriitorul francez îşi face precis următorul autoportret într-o scrisoare adresată lui Bernard-Henri Levy: „Nihilist, reacţionar, cinic, rasist şi misogin stânjenit: m-aţi onora prea mult dacă m-aţi încadra în familia prea puţin ispititoare a anarhiştilor de dreapta; în mod fundamental nu sunt decât un necioplit. Autor plat, lipsit de stil, n-am căpătat notorietate literară decât ca urmare a unei incredibile greşeli de gust comise, cu ani în urmă, de nişte critici dezolaţi. Din fericire, provocările mele chinuite au ajuns, între timp, să plictisească.” Când o reprezentantă a publicaţiei Times care se ocupă cu profilarea scriitorilor i-a făcut o vizită, Houellebecq s-a îmbătat catatonic, s-a prăbuşit cu faţa în propria farfurie şi i-a spus interlocutoarei că-i va răspunde la întrebări doar dacă va accepta să se culce cu el.

Lui MH îi plac romul cu ghimbir, ţigările şi lanţul de magazine Monoprix. Printre influenţe îi recunoaşte pe Baudelaire, Minunata lume nouă şi Insula de Aldous Huxley, American Psycho de Bret Easton Ellis, Kant, Auguste Comte, Muntele vrăjit de Thomas Mann, The Book of Kells şi Pif le Chien. În faţa publicului român a recunoscut că şi-a pierdut inocenţa intelectuală cu Cioran care l-a luminat în privinţa vanităţii poporului francez, l-a frapat Schopenhauer cu brutalitatea nemţească a frazei, iar în privinţa erotismului îl preferă pe Pierre Louÿs, scena sexuală favorită se găseşte în Manuel de civilité pour les petites filles à l’usage des maisons d’éducation. Ne-a spus că o capodoperă citită de un cretin nu dă mare rezultat.

(Text de prezentare de Bogdan Bărbieru.)

Comentarii

comentarii