Filosoful mazilit pentru delict de opinie

La moartea ICR, odată cu jalnicul și discutabilul „puci” uselist, între Institut și dl H.-R. Patapievici era un evident semn al egalității. Cam așa cum statul lui Ludovic al XIV-lea era Ludovic însuși, cu o diferență însă. ICR era sinonim

Nemesis şi altele

Biografia personajului Eugene Cantor al lui Philip Roth (Nemesis) e determinata dintru inceput de absenta timpurie a parintilor. Asa cum biografia (trasaturi caracteriale, fapte, decizii epocale, optiuni profesionale, iubiri, dependente) oricarui copil, silit sa creasca fara mama, fara tata, privat

Reorganizare teritorială

A sosit pe adresa blogului nostru un spam, destul de coerent redactat (dacă n-ar conţine idei retardate), referitor la ideea reorganizării administrativ-teritoriale, cum că „ăştia” urmăresc să ne piardă, să ne vândă, sau să ne conducă în mod totalitar –

Cu fufele la Parov

Peste 2500 de participanţi la concertul dat de Parov Stelar în Timişoara, organizat cu pompă într-un loc impropriu, Centrul de afaceri – futurist

Ce mai fac editorii?

Vă spunem noi, după cum urmează: Polirom îşi continuă stupida campanie a vânzării câte unui autor „la pachet”, adică toate apariţiile unui autor la pomenita editură adunate într-un pachet „promoţional”, căruia i se aplică o oarecare reducere (n-am stat să

Imaginație strivită

Stiller – tăcutul, liniştitul. Visez „catedrala episcopală” a Ineului. O construcţie subterană, o infratectură din care rămăseseră doar zidurile exterioare, oarbe, şi nişte poadoabe care-i „atestau” stilul gotic: mici rozete din piatră, ogive. O navă imensă şi goală, statui de

Black baby

Se făcea că, în absenţa mea, ai mei regândiseră substanţial casa, o făcuseră de nerecunoscut şi, oroare, de nelocuit! La ce să mă-ntorc? Casa sunt eu. Cel puţin, aşa am visat noaptea trecută. Către dimineaţă, cât să-mi marcheze ziua cu

Crăciun canicular

Adevărat a nins, vă zic vouă. Găsesc că e oarecum hilar să ne ţinem creştini, dar „simţul Crăciunului”, intrarea în atmosfera acestei sărbători să depindă, să fie condiţionate atât de mult de câteva „simboluri” superficiale ca: zăpada (obligatorie!) de sezon

Vreau să ştiu

Lăsându-mă convins, după ani, să văd casa copilăriei arătându-mi-se în starea asta – împuţinată,  implorândă, întinzându-şi coastele fracturate, negre, spre un cer  albastru, desfrunzit, placid -, simţii de îndată cum mi se înşurubează lin în inimă, culminând cu insomnia hiperlucidă