Se întâmplă rar ca un filosof preocupat de moralitate să-şi ocupe timpul cu căcaturi. Prin eseul filosofic On Bullshit, devenit superstar al rafturilor de cărţi de filosofie, Harry Frankfurt (n. 1929) îşi propune să teoretizeze conceptul de bullshit prin referinţe la Sfântul Augustin, Ezra Pound sau Wittgenstein. On Bullshit construieşte o distincţie între lying (a minţi) şi bullshitting (intraductibil), răspunde întrebării de ce epoca WWW a produs atât de mult căcat (bullshit) şi formulează o critică a sincerităţii qua bullshit.

One of the most salient features of our culture is that there is so much bullshit. Everyone knows this. Each of us contributes his share (H. Frankfurt).

Pescuind din rezumatul lui Petter Naessan din Philosophy Now, reţinem că lying şi bullshitting reprezintă constructe diferite ale unui discurs. În timp ce mincinosul se raportează la valoarea adevărului, bullshitter-ului nu îi pasă de adevărul ideilor. Frankfurt sugerează că apariţia bullshit-ului este inevitabilă atunci când circumstanţele împing pe cineva să vorbească despre ceva ce nu are habar. Prin urmare, producţia de căcaturi/bullshit este stimulată orişicând cunoştinţele unei persoane sunt depăşite de subiectul care a oportunat discuţia. Frankfurt crede că, atâta timp cât bullshitter-ii ignoră adevărul, în loc să ia cunoştinţă despre el, bullshit-ul reprezintă un pericol mai mare la adresa adevărului decât minciuna.

Aşadar, pentru Frankfurt, astăzi, pe piaţa ideilor (piaţă virtuală sau nu) există mult căcat/bullshit pentru că oamenii sunt convinşi (sau obligaţi?) să aibă opinii despre evenimentele şi întâmplările din toate părţile lumii, să-şi proiecteze în scris sau verbal o opinie generală despre tot. Iar acest tot procreează mult căcat/bullshit. O altă problemă schiţată la finalul eseului este cea a sincerităţii. Sinceritatea este descrisă de Frankfurt drept un ideal al celor care nu cred că există un adevăr (obiectiv). Atunci când cineva respinge să se dedice schemei adevărului lucrurilor, preferând, în schimb, un ideal propriu de determinare a adevărului, sinceritatea adoptată, ca expresie a adevărului, este un căcat/bullshit.

Immediately, I must say: read it. Beautifully written, lucid, ironic and profound, it is a model of what philosophy can and should do. It is a small and highly provocative masterpiece, and I really don’t think I am bullshitting you here – Bryan Appleyard, The Sunday Times

On Bullshit (2005) reia un vechi eseu scris de Harry Frankfurt în Raritan (1996). Ultima carte publicată de Frankfurt, On Truth (2006) continuă linia pornită de On Bullshit. On Bullshit a fost publicat de Princeton University Press, fiind un bestseller total (27 de săptămâni în The New York Times Best Seller List; o carte de filosofie!). Din raţiuni bullshitologice, oprim articolul, nu înainte de a-i mulţumi lui Marius Dumitru, care ne-a semnalat această carte acum câteva luni (On Bullshit se află printre proiectele lui de traducere).

On Bullshit poate fi comandată în format e-book aici.

Comentarii

comentarii