Shakespearean Bike

Nu-s ochii dragei mele stropi de soare
Şi roșul gurii ei nu-i de coral.
De-i albă neaua, sînu-i oacheș pare
Şi negrul păr i-e ca o sîrmă-n val.

Știu roze albe, știu și roze roșii,
Dar nu-i socot obrajii trandafiri
Și-s bàlsamuri mai dulci să le miroși
Decît e boarea-ntregii sale firi.

Îmi place s-o aud, deși plăcut
Mai mult mi-e zborul muzicilor, parcă,
Eu mers de zînă încă n-am văzut,
Dar doamna mea e clar că-n țărnă calcă.

Și, totuși, eu o văd la fel de rară
Cum spun și cei ce mint cînd o compară.

(William Shakespeare, sonetul 130, traducere Ion Frunzetti, Shakespeare, opere complete, volumul 9, Bucureşti, 1995, Editura Univers)

Comentarii

comentarii

Scroll to top