Când totul din viaţa ta e comme il faut şi când o boală te trage spre moarte şi când doar trei zile din viaţa ta, tocmai în clipele ultime, îţi arată că totul a fost o mascaradă. Când carnea albă şi sănătoasă, mătăsoasă, a celor din jur te jigneşte, la fel pofta lor de viaţă stângaci mascată, eşti doar o povară. Hai, mai repede, să se termine bâlciul!

Moartea lui Ivan Ilici nu are 4000 de pagini. Nici viaţa noastră nu are 4000 de pagini demne de a fi scrise.

„Poate n-oi fi trăit aşa cum trebuie?” îi veni deodată în minte. „Dar cum să nu, când am făcut totul aşa cum se cuvine?” îşi spuse el şi în aceeaşi clipă se scutură de această unică rezolvare a întregii enigme a vieţii şi morţii, ca de ceva complet imposibil.”

Ivan Ilici, un pictor ce se mulţumeşte a reproduce cu fidelitate viaţa celor din jurul lui, comme il faut,  îşi găseşte propria semnătură atunci cînd nu îşi mai poate picta viaţa.

Căci toată i-a fost o masă lăcuită, iar el a fost intrigat de cea mai mică zgârietură care nu se cuvenea: nu era comme il faut.

Lev Tolstoi, Moartea lui Ivan Ilici, trad. Luana Schidu, Humanitas, Cartea de pe noptieră, 2010

Comentarii

comentarii