ALBERT VON AMIR, “Plici!”

Albert von Amir, mare duce de Creta, a fost Întîistătătorul. Omul, blazat, la momentul oportun. În vara lui 1567, Iraklios este invadată pentru a 7-a oară de peste 160 de mii de muşte. Oamenii sunt neputincioşi în faţa acţiunilor acestora ce sfidau morala publică, învăţăturile strămoşeşti şi eresurile. Pictorii peisagişti se sinucid pe capete, cam nouă pe zi, conform statisticilor unul şi jumătate dimineaţa, restul la apus.

Marea migraţie era atrasă de prosperitatea insulei: în fiecare an se tăiau peste un milion de purceluşi de lapte, sute de mii de capre, oi, tăuraşi, găini, iepuri de câmp, mistreţi, urşi căprioare şi potârnichii grase, fazani, curcani, viţei, se scoteau pe uscat tone de fructe de mare, de biban, rechini şi delfini şi se puneau la afumat. Toate, după o atentă preparare, erau încărcate în nave şi trimise în lumea largă.

La a 7-a invazie, cretanii începură să se revolte împotriva inconştienţei oficialităţilor care jucau toată ziua tenis de cîmp sau făceau gimnastică aerobică. Unii se încăpăţînau totuşi să reziste: aruncau în ele cu pietre sau cu animalele de mare tonaj pe lîngă casă: pisici, oi, viţei. Fură mobilizaţi filozofii care veniră cu tot felul de idei inovative: creşterea acvilelor de muşte, a somonilor, a iepurilor mici. Cetatea se dedică cu mare pasiune acestui nou curent: în doar trei luni, Creta avea la dispoziţie patru milioane de acvile pitice de muşte, somonii atinseseră un prag superior din punctul de vedere al evoluţiei şi începuseră să se apuce de agricultură, iepurii dormeau douăzeci de ore şi deveniseră violenţi.
Atunci apăru din neant Albert. Albert luă un viţel, îl despică, îi puse burta pe araci la uscat prinsă într-un cerc de lemn. După doar două zile, Albert începu să alerge vesel cu burta de viţel prin cetate lovind în stînga şi în dreapta. Făcu măcel.

Începu să primească propuneri în căsătorie, femeile îşi dezveleau întîmplător sînii cînd el trecea prin faţa caselor, copiii îi cereau dulciuri rugîndu-l cu voci cristaline şi nevinovate să le povestească pe îndelete istoria cetăţii noaptea tîrziu, bărbaţii îşi bănuiau soţiile de probleme stomatologice.

Albert vîndu în timpul vieţii trei sute patruzeci de milioane de pliciuri de muşte din burtă de viţel în toată lumea: în Colorado, în Imperiul Austro-Ungar, în China. În anul 1630 se stinse din viaţă înconjurat de douăzeci de fii, nouă zeci de nepoţi şi strănepoţi.

Apoi veni Albert al doilea care înlocui burta de viţel cu maţe de oaie.
Albert al treilea înlocui maţele de oaie cu solzi de ştiucă.
Albert al patrulea micşoră găurile pliciului şi fu pe punctul de a da faliment.
Îl salvă salvă fratele lui, Geronimo, care readuse distanţa dintre găuri la dimensiunea orginală. Geronimo muri la vîrsta de doi ani şi fu declarat sfînt.
Între timp muştele deveaneau tot mai mici şi veni Albert al V-lea.

Acesta reduse dimensiunea pliciului, înlocui mînerul din fier cu unul elastic. Vînzările crescură cu 5000%.
Urmă Revoluţia industrială iar Albert von Amir al X-lea construi pliciul cu aburi, apoi urmaşii lui lui se dovediră demni de numele familiei. Apărură pe rînd: pliciul de muşte cu praf de puşcă, pliciul rotopercutor, pliciul psihanaltic, pliciul electric, pliciul cu cărbune – doar pentru bogătaşii care cereau produse hand made, pliciuri electronice şi chiar pliciuri pentru chatul erotic.

Oare vom recunoaşte pliciul de mâine? Poate ne vom îneca cu el încercînd să mîncăm păstrăv.
Un roman istoric re-mar-ca-bil!

(Editura Aquila non capit musca, Galaţi, 1939, 6500 de pagini)

ultima oră: Am primit la redacţie un virulent răspuns semnat Diana von Amir, verişoara lui Albert al XIII-lea, şi care ţine să restabilească anumite adevăruri istorice.

În primul rînd, deşi nu apare nicăieri în carte, doreşte să specificăm faptul că iniţial s-a numit Basil dar, în urma unei revelaţii, şi-a făcut operaţie de sex şi s-a călugărit. Împlineşte în decembrie 97 de ani. La mulţi ani!

În al doilea rînd: nimic nu se punea la afumat şi trimis în lumea largă. Dimpotrivă, era un vechi obicei local: pentru liniştirea celor mici, extrem de neobrăzaţi şi plini de energie datorită regimului alimentar, în fiecare zi se tăia cîte o vacă şi se agăţa de un copac. Pe tot cuprinsul ţării, copac lîngă copac, vacă lîngă vacă. Copiii se adunau şi priveau fascinaţi ore în şir cum se scurge sîngele din animalul proaspăt sacrificat. Acesta a fost şi motivul Marilor Invazii. Dar toţi copiii creşteau grăsuţi, rozalii, cu un impresionant simţ al umorului.

Nu în ultimul rînd: firma Plitch for Body & Soul se află în perioada de testare a pliciului autonom Blowing in the Wind care, în lipsa proprietarului, se va putea plimba şi zbura singur prin casă şi va reacţiona cu violenţă la orice formă de intruziune.

Comentarii

comentarii