Macbeth. Și totul s-a oprit.

Foarte multă lume urăște munca. Că aia-n sus, că aia-n jos. Oboseală, stres. Nu mai poți tăia un cap în liniște, domnule. Nu mai poți ucide un rege fără să te vadă 2268 de spectatori. Nu mai poate să moară Macbeth fără să apară pe youtube sau pe thechronicle.ro.

Când se termină o arie la Royal Opera House (Covent Garden, după cum o știe și numește toată lumea) 2268 de spectatori – sala e mereu ochi, îmi spune managerul – creează o vibrație în templul ăsta, un seism care te urmărește, îți clatină pereții sufletului multă vreme. Într-un fel unic. Vrei să aplauzi, vrei să plângi – nu știi de ce – vrei să mai stai câteva zile și după ce s-a terminat spectacolul.

Nu m-aș pricepe să scriu alte rânduri despre Macbeth la Covent Garden. Papionul mi-a zâmbit toată seara și am dormit fericiți până la adânci bătrâneți.

Foarte multă lume urăște munca. For none of woman born shall harm Macbeth.

(Londra, 27 mai 2011)

Comentarii

comentarii

Scroll to top