Într-o zi Suzuki Roshi…
…a mers, alături de câţiva dintre noi, cu un camion până la o fermă aflată la câţiva kilometri de Tassajara, la cule de fructe, Ne străduiam cu toţii să fim buni învăţăcei zen – munceam din greu, culegeam fructele, umpleam lăzile. Ne-am dat seama cât de serioşi deveniserăm doar când Suzuki Roshi…. Iar Mircea Tara, câștigătorul concursului thechronicle.ro și a cărții Zen aici şi acum, Învăţăturile lui Shunryu Suzuki, continuă: …a tras un pârț, iar noi ne-am uitat la el cu dispreț, ca apoi să ne dăm imediat seama cât de ridicoli deveniserăm și să izbucnim toți trei în râs. Suzuki, Yamahara și cu mine. Ne-am oprit curând din râs, supraveghetorul se uita insistent la noi, privirea lui având strălucirea și malițiozitatea unei katana în mâna unui gaijin. Nu se schimbase deloc de când l-am întâlnit pe camion. Aceiași ochi calmi, pătrunzători, aceleași glume proaste care, dacă ar fi auzite de vreun supraveghetor, l-ar fi costat mult mai mult decât limba. Dar, probabil, asta înseamnă să fii maestru Zen. Să fii împăcat cu tine însuți, să nu ai nimic de ascuns, să spui ce crezi, când vrei și unde vrei. Să ai stăpânire de tine și să înțelegi viața. Mircea, te rugăm să ne trimiți pe adresa catalin.stanescu@mediapozitiv.com coordonatele poștale pentru a-ți putea trimite premiul. ps: Bradoo, am râs în hohote și vă mulțumim pentru spiritul ludic. Din păcate, premiul fusese deja acordat. Comentarii |