Dacă trufia nu ar fi un păcat, ci o virtute, sunt convins că Björk ar fi una dintre cele mai morale fiinţe. Se poate lăuda, fără discuţii preliminare, că s-a născut cu cea mai distinctivă voce din istoria materiei vii. Dar singularitatea ei în muzică nu se datorează doar glasului, ci şi „martirizării voluntare” la care s-a supus cu fiecare verbalizare. Numită, cu mult umor, de cei de la Saturday Night Live, drept „singura celebritate a Islandei”, Björk se reîntoarce pe meleagurile noastre profane cu un album extra-atmosferic. Prin proiectul Biophilia, Björk şi-a dorit să treacă (pentru a câta oară?) graniţa tradiţionalului, atribuindu-i roluri şi valenţe multiple. Uzând de instrumente ultra-tech, Biophilia reuşeşte să unifice începutul neasistat al Universului cu prezentul continuu, cristalizând un compediu despre originea Cosmosului, prin intermediul unui… iPad. Înregistrat parţial pe iPad, Biophilia este considerat primul „application-album”, fiecărei piese creându-i-se o aplicaţie-iPad [app] separată. Aplicaţiile nu numai că atribuie pieselor o vizualitate proprie, ci şi permit ascultătorului să intervină în chiar compoziţia acestora. Biophilia este, de asemenea, un experiment live şi un proiect educaţional. Considerând că „educaţia muzicală este prea academică”, că aceasta a ajuns să absoarbă instinctualitatea compozitorului, Björk a oferit copiilor din fiecare oraş-parte a turneului Biophilia, posibilitatea de a asista la lecţii despre muzicologie, unde să poată compună cântece cu ajutorul iPad-ului şi al altor instrumente cu touch-screen, folosite în crearea Biophiliei. Din punctul de vedere al incisivităţii, lirica pe care o întâlnim în Biophilia poate fi asemuită celei de pe Volta (2007). În timp ce Volta conţinea adevărate imnuri de răsculare a popoarelor din „înfeudare”, Biophilia plonjează în adâncurile întunecate ale Universului, lăsând acest Pământ la o distanţă uimitoare. Dacă Volta a fost definit ca fiind un album cu tematică esenţial „antropologică”, Biophilia ar veni situat undeva la antipod. Prin Biophilia, Björk transmite mărturii, de la faţa locului, despre elementele primordiale a-tot-ce-există: despre întuneric, geometrie, plăci tectonice, roci cristaline „care cresc precum plantele”, galaxii, „nebunoase interne”, lumină, timp, apă şi atomi. În acelaşi timp, aminteşte despre o „cheie a continuităţii” şi despre „nevoile spaţiale” în extinderea existenţei. La câţiva ani după Volta, Björk afirmă că acel album fusese ca un act de „huliganism” şi activism politic, de care nu se va mai apropia prea curând. Volta va rămâne, probabil, cel mai greu-digestibil album din discografia lui Björk, dar, poate, şi cel mai futurist album al deceniului trecut. Cu Biophilia, mai permisiv şi mai acaparator decât precedentul „voltaic”, Björk se distanţează de tot ceea ce produce limitare, margine sau diferenţiere. Biophilia devine astfel un pas major înspre o universalizare a sentimentului.

Comentarii

comentarii