Cu ceva vreme în urmă Farid Fairuz l-a destabilizat pe Mihai Mihalcea (coregraful) şi în cele din urmă i-a dat un brânci spre inexistenţă. După cinci ani de activitate, la final de mandat, directorul Mihai Mihalcea este şi el ocupat definitiv de Farid Fairuz. Acesta preia puterea irevocabil, deşi îl lasă pe domnul director să alunece pe suprafaţa subţire a iluziei. Intrat în pielea acestuia, Farid încearcă o nouă manevră riscantă. În locul unui final complezent şi lipsit de spirit critic, îi pregăteşte lui Mihalcea un tur de forţă. Un maraton de statement-uri. Preferă să sondeze starea de spirit a celor care activează în mai multe domenii cărora Farid, prin corpul lui Mihalcea, le-a scris urmatoarele:

Dragi colegi, prieteni şi colaboratori,

În primul rând vă rog să-mi iertaţi impoliteţea de a trimite un mesaj colectiv şi nu unul individual adresat fiecăruia dintre dumneavoastră.

Mă aflu la finalul contractului de director al CNDB şi în prezent se desfăşoară procedura de evaluare a activităţii din cei 5 ani (2006-2010). După cum mulţi dintre dumneavoastră ştiu, nu doresc să prelungesc contractul, iar acest lucru presupune ca activitatea mea să se încheie la finalul acestui an. Probabil că toate procedurile până la organizarea concursului pentru ocuparea postului vor mai dura câteva luni. Chiar dacă va fi să mai lucrez pentru CNDB câteva luni până la ocuparea postului de către altcineva, consider că activitatea mea se încheie la finalul lunii decembrie 2010.
O evaluare onestă şi realistă a celor întâmplate timp de 5 ani la CNDB necesită timp de reflecţie şi ceva distanţă. De aceea, nu-mi propun să trag linie acum şi să vă invit la un bilanţ sau la o trecere în revista pripită şi lipsită de spirit critic. M-am gândit însă la o încheiere de altă natură. Doresc să vă invit la formularea unei intervenţii personale, la expunerea unui statement prin care să adresaţi public ceea ce consideraţi necesar/urgent/relevant astăzi, în contextul în care vă situaţi şi activaţi. Nu e necesar nici un link către eventuala relaţie pe care aţi avut-o cu CNDB. Poate să fie orice altceva legat de ceea ce vă traversează şi vă preocupă astazi, legat de gândurile şi dorinţele/speranţele voastre, legat de poziţia dumneavoastră în contextul social sau orice altceva consideraţi necesar să adresaţi/comunicaţi. Mă interesează un conţinut pe care vreţi să-l scoateţi la suprafaţă, în orice formă (text, imagine, sunet, acţiune, mişcare…). Serios, grav, ludic sau oricum consideraţi potrivit. Realist sau ficţional, construit sau improvizat.

Poziția mea?
Consider că suntem, în general, într-un proces foarte ambiguu și complex fiindu-ne din ce în ce mai greu să distingem între multitudinea de informații/evenimente, aspecte, influențe, cauze, efecte, nuanțe și tonuri. În acest context mi se pare din ce în ce mai dificil să înțeleg eu însumi ce fel de prezență/atitudine este cerută/necesară. Am devenit oarecum sceptic în privința poziției radicale a artistului și a rolului său de activist care, că s-o citez pe Daria Ghiu – manipulează „sub acoperirea” puterii, puterea însăși. Chiar poate, oare? Și ce mai înseamnă radical astăzi? Întrebările și necunoscutele mele nu se termină aici, însă pentru moment mă opresc asupra unui lucru. Ceea ce simt și cred din ce în ce mai puternic de ceva vreme încoace este că nu mai este timp. Că “nu ne mai putem permitem s-o ardem aiurea”. Însă, totodată, nu mă văd pe baricade, cu steagul în dinți până când ies la pensie. De aceea nu mai înțeleg ce este necesar, în afară unui singur lucru. Mă obsedează de ceva vreme cuvântul intensificare. Mi se pare mai necesar că oricând (oricât de romantică, inadecvată sau/și naivă v-ar părea viziunea mea) să plonjăm în noi și să scoatem la suprafață ceea ce avem mai fragil, mai personal, mai subiectiv. Să opunem toate acestea lumii care ne vrea fit, funcționali, drepți și sexy. Sau nu?!?
Sunt curios care sunt dilemele, stările și convingerile voastre, apele tulburi sau limpezi prin care treceți. Sunt curios care va sunt renunțările, suspiciunile, ratările și teritoriile confortabile sau cele riscante și incontrolabile.

Ca urmare, m-aș bucura foarte tare dacă veți accepta să luați parte la o seară în care să deveniți transparenți: sâmbătă 11 decembrie, de la ora 18.00.
Deoarece văd seara respectivă ca pe o succesiune de intervenții aproape legate, dar cu pregătirile tehnice de rigoare la vedere (ca la “Miercurea lejera”), este nevoie ca intervenția dumneavoastră să fie de maximum 5-10 minute și să necesite minimum de pregătire și implicare la nivel tehnic/logistic. Având în vedere conținutul și numărul mare de participanți/invitați s-ar putea ca seară să se prelungească destul de mult. Fără să vreau, m-am dus cu gândul la “Woodstock of Political Thinking”, conceptul colegilor noștri de la Tanzquartier Wien. Doar că i-aș spune “Woodstock of Personal Thinking în Public Spaces” deși, cu siguranță, nu acesta va fi titlul. 😛
Din câte îmi dau seama scriind aceste rânduri incoerente, cred că doresc o seară în care să prezentăm public reacțiile/pozițiile seismografelor care sunteți în acest peisaj. Nu vă invit însă pe baricade de pe o poziție tranșantă. Nu vă invit să scrutam realitatea cu un ochi intransigent. Vă invit să ieșim din carapace, să ne expunem, pentru a ocupa spațiul public și cu altceva decât cu delirurile, enormitățile și mizeriile zilei.

Deoarece lucrurile se vor petrece în sala Rondă a CNDB, deci “pe scena”, vă invit să luați în considerare (sau nu!) latura performativa a intervenției dumneavoastră.
Din punct de vedere logistic puteți miza pe 3 video-proiectoare, 2 ecrane, 4 microfoane, amplificator și 4 boxe, 1 CD-player și un platou aflat sub lumina reflectoarelor.
Pentru a putea avansa, aștept confirmarea prezenței dumneavoastră în cel mai scurt timp posibil, chiar dacă nu știți încă ceea ce vreți să faceți și cum să formulați. Vă mulțumesc!

Cu cele mai bune gânduri,
Mihai Mihalcea

Au confirmat/Participă:

Vava Ştefănescu, Alina Mungiu Pippidi, Costi Rogozanu, Alexandra Pirici, Cristi Puiu, Cristina Modreanu, Eduard Gabia, Dan Perjovschi, Florin Buhuceanu, Răzvan Mazilu, Alexandru Solomon, Cristian Theodor Popescu, Ana Cătălina Gubandru, Adrian Schiop, Iuliana Vîlsan, Oana Stoica, Mitoş Micleuşanu, Gabor Iancu, Mihaela Michailov, Vasile Ernu, Florin Flueraş, Elena Vlădăreanu, Adriana Gheorghe, Manuel Pelmuş, Iulia Popovici, Vera Ion, Iuliana Stoianescu, Paul Dunca, Ion Dumitrescu, Mădălina Dan, Gianina Cărbunariu, Irinel Anghel, Sanda Agalides.

Sâmbătă 11 decembrie, CNDB, ora 18.00, Sala Rondă

Comentarii

comentarii