Hiperbola provocatoare a termenului de „geniu” a ajutat-o pe Julia Kristeva să încerce să înțeleagă cum anume cele trei femei ale secolului al XX-lea au fost capabile să se autodepășească în domeniile lor de expertiză (filosofie politică, psihanaliză și literatură). Într-un interviu, Kristeva afirma că nu o interesează femeile, în general, ci singularitatea femeilor. Pentru Kristeva, geniu e cel care atinge cea mai complexă formă de unicitate într-o perioadă particulară a istoriei, durabilă și universală; ești un geniu în măsura în care reușești să stârnești condițiile sociologice și istorice ale propriei identități. Julia Kristeva, insistând pe problematica unicității, se disociază de feminismul de masă (lupta femeilor pentru emancipare a trecut prin trei etape: revendicarea de drepturi politice, afirmarea unei egalități ontologice cu bărbații și căutarea unei diferențe între bărbați și femei, prin evidențierea specificității feminine; fiecare etapă cu același obiectiv, de eliberare a celui de-al doilea sex). Feminismul, spune Kristeva, s-a solidificat într-o formă inconsecventă de activism politic, care pretinde că adună femeile de pretutindeni, precum proletariatul sau lumea a treia, sub un set de cereri pe cât de pasionate, pe atât de disperate.

Tocmai masificarea feminismului a condus la eșecul feminismului: conturarea „clanului de femei”, a unui război între sexe, cu interese sexuale și existențiale diferite de cele ale bărbaților, în care fiecare femeie țipă că (ea) este o realitate. Așa cum, continuă Kristeva, feminismul a eșuat și în ceea ce privește maternitatea (femeia portretizată ca victimă a exploatării patriarhale). Dar, în fapt, spune ea, actul de maternitate este ceva ce trece dincolo de biologie, este un act civilizațional, de donare de limbă. Femeile vor fi mai apreciate odată ce vor reuși să modeleze femininul prin voci singulare (nu „campând” într-o sferă specific feminină sau mimând ceea ce fac bărbații). Arendt, Klein sau Colette nu au așteptat să (se) ajungă la o „condiție feminină” pentru a-și exercita libertatea și autoritatea de gen. Comparată cu celelalte două nume (Arendt, primă voce a filosofiei secolului al XX-lea; Klein, primă voce a psihanalizei secolului al XX-lea), Colette poate părea o autoare ușoară, de mâna a doua, iar Kristeva anticipase ridicătura din sprânceană: Ce caută Colette lângă Arendt și Klein? Kristeva a motivat astfel: că, în primul rând, iubește ușurătatea și că îți trebuie geniu să îți arogi „un fel de a fi ușor” într-o lume atât de grea. Colette e o scriitoare très français, atee, dar care are ceva de mistic grec, presocratic.

Geniu feminin? La Colette, Hannah Arendt sau Melanie Klein există un feminin în sensul în care psihanaliza descoperă sexualitatea feminină (faptul de a acorda importanță obiectului, celuilalt, legăturii ca îndatorire, contract sau împreunare). Arendt se ocupă de verbele a relata și a lega. Klein, de relația copilului cu „obiectul” matern. Colette, de relația cu lumea (obiectele, amanții, prietenii sunt într-o legătură permanentă). Trio-ul are de împărțit o similitudine a obiectualității și a alipirii. O altă temă comună celor trei femei, care poate părea specific feminină, este cea a vieții, a nașterii. Literatura lui Colette se interesează de ceea ce „reține” începutul (copiii); Klein „descoperă” în copil un subiect pentru psihanaliză; Arendt unește cele trei totalitarisme ale secolului al XX-lea prin disprețul pentru viață. Și, în sfârșit, un raport foarte special față de conceptul de timp, nu timpul care „trece”, al duratei, al războiului, al dorinței, ci timpul propriu descompunerii în imagini, propriu tăierii și incubării, care, din nou, poate face trimitere la o anume plasticitate a psihicului feminin.

Întrebată dacă i-a fost greu să pătrundă în prima linie de gânditori francezi, să ajungă un prototip al intelectualului, Kristeva a mirosit bine întrebarea și a spus că a întâmpinat destule obstacole, dar nu neapărat pentru că e femeie. Am fost acceptată cu greu, se întreba ea, din cauza a ceea ce gândeam, din cauză că eram străină (născută în Bulgaria – n.n.), din cauză că aparțineam cutărei grupări politice? „Faptul că sunt femeie a fost dezavantajos la început, când îmi pusesem în gând o carieră universitară mai vizibilă. Dar, orice s-ar spune, străinii primesc adesea recunoașteri marginale.”

Comentarii

comentarii