Nu ştiu să existe o editură dedicată rateurilor literare şi care să se numească simplu şi onest: Editura Cărţilor Proaste. Nu ştiu dacă ar putea avea profit, dar sînt sigur că poziţionarea este bună, singulară şi ar avea un parfum onorabil, cel al asumării celebrităţii prin slăbiciune ori lipsă. Mecanismul ar fi simplu şi în folosul tuturor editurilor, asumându’şi acestea şi riscul de a cădea în derizoriu, doar avem nenumărate exemple de cărţi mari refuzate de la publicare: te prezinţi cu manuscrisul la editura X, primeşti verdictul, părerea, impresia sînteţi mizerabil, pentru sănătatea dumneavoastră şi a familiei dumneavoastră vă recomandăm să renunţaţi pentru totdeauna la dorinţa de a fi publicat. Dacă dorinţa dumneavoastră depăşeşte totuşi orice limită, vă recomandăm Editura Cărţilor Proaste. Prilej minunat pentru prima comă alcoolică. Dacă autorul cărţii (considerate a fi un rebut, o mare scălîmbăială, un superb rateu) reuşeşte să treacă peste prima cronică, să îşi accepte verdictul şi chiar să se prezinte la porţile Editurii Cărţilor Proaste, atunci deja ne aflăm în faţa unui învingător. Dacă nu cumva primeşte de aici ştirea Este prea proastă chiar şi  pentru editura noastră sau, dimpotrivă, verdictul declanşator al unei mari nebunii: sunteţi prea bun ca să vă publicăm. Vă recomandăm să vă reîntoarceţi la editura care ni v’a recomandat.

Pentru că am oferit o idee de marketing, cred că sunt dator şi cu slăbiciunile ori oportunităţile realizării unui astfel de proiect. Nimeni nu îşi spune azi am chef de o carte proastă, dar pe de altă parte toată lumea doreşte să rîdă (mai ales de prostia altora) – o primă consecinţă: cărţile trebuie să fie romane scurte şi ieftine. Un al doilea obstacol: e greu să încurajezi lumea să citească, prespun că ar trebui să fii un geniu ca să reuşeşti să convingi lumea să citească literatură proastă – doar trebuie să îi oferi un incentive to buy, un reason why. Revenim: să rîdem de alţii.

Cum se pot promova cărţile? Aici, autorul acceptat de editură trebuie să treacă ultima etapă, cea mai grea, cea a lansării. Cei care au cumpărat cartea poti fi invitaţi într’o sală unde vor fi invitaţi să arunce cu roşii şi ouă stricate în autorul şi criticul literar care îşi va asuma datoria de a face elogiul cărţii.

Aici doream să ajung după această epuizantă introducere: criticul literar Alex Ştefănescu scoate un volum, Cum te poţi rata ca scriitor, ale cărui personaje (căci autorii dar şi fragmentele din cărţile lor devin personaje) par scoase din Mircea Horia Simionescu.
Citiţi, gustaţi, poftiţi la masă:
„şi-astfel din adevăr se născu molusca şi pocnind începu să se vorbească – fuckme
Spermatozoidul varsă negru în extazul gea, din volumul mătului
Admiraţi vaginul meu anal – ooooooîoîo – o!”
(Ara Alexandru Şişmanian, spirit cultivat, specialist în istoria religiilor, în volumul Migrene, apărut la Cartea Românească).

Alex Ştefănescu, Cum te poţi rata ca scriitor – Câteva metode sigure şi 250 de cărţi proaste, Humanitas, 2009.

Comentarii

comentarii