În noiembrie 1989, la o zi după căderea lui Jivkov, când am primit cadou Albumul lui Mallarmé, avusesem deja şansa, spre deosebire de alţi absolvenţi de Litere de la sfârşitul anilor ’90, să aud de Şerban Foarţă şi aceeaşi şansă o avuseseră şi Nicolae Steinhardt, şi Emil Cioran.

La 12 februarie 1989, Steinhardt îi scria lui Şerban Foarţă:

“Stimate domnule Foarţă,
Mă las în voia păcatului viclean al trufiei: căci m-aţi socotit vrednic să fiu printre cei aleşi a primi Albumul Mallarmé. (…) tâlcuirile sunt fascinante. Spre pildă: „iar cărţile, citite” parcă e mai sfâşietor decât „tous les livres”. „Blânda mea soră” nu-i mai prejos decât „calme soeur”.
(…)

Foc e poezia lui Mallarmé şi foc aţi aprins în limbajul nostru poetic.
Alegra zi (pentru „vivace aujourd’hui”) îmi pare o biruinţă.”

Iar E.M.Cioran, în 13 mai 1989, unei prietene:

„Chère amie,
J’aurais dû vous remercier plus tôt pour l’admirable Mallarmé. Şerban Foarţă s’est attaqué à l’impossible et a a réussi grâce à son talent et aux vertus poétiques de la langue roumaine. Notre peuple a tout raté, sauf graiul. De toutes les langues que je connais, la nôtre est indeniablement la plus poétique. Me voilà patriote…”

Poezia deloc ocolind-o, pentru a putea fi admis în Legiunea Străină a lui Mallarmé este recomandabil să vă pregătiţi pentru următoarele probe:

–    O carne tristă
–    Un greu plictis
–    Cântul matrozilor
–    Fuga! Fuir! Là -bas fuir!
–    Le vierge, le vivace et le bel aujourd’hui
–    Un diavol de negresă
–    Unei copile triste neprehăniţii nuri
–    Un palid ghioc marin şi roz.

Avertisment! Vă aşteaptă un marş de Foarţă.

* Stéphane Mallarmé, Album de versuri în traducerea lui Şerban Foarţă, Editura Art, 2010

Ps: suav, şi Eros păşi pragul:

Mysticis Umbraculis

Elle dormait: son doigt tremblait, sans améthyste (Dormea…cu-o mână-n freamăt şi fără ametistul)
Et nu, sous sa chemise, après un soupir triste (Din deget, sub cămaşa-i de noapte, după tristul)
Il s’arrêta, levant au nombril la batiste (Oftat, îşi dete-n lături, de pe nombril, batistul.)

Et son ventre sembla de la neige où serait (Iar pântecu-i o neauă era, în care ar)
Cependant qu’un rayon redore la forêt (Fi lunecat din creanga de însorit arţar)
Tombé le nid moussu d’un gai chardonneret (Un umed cuib, la poale, de vesel fluierar)

Comentarii

comentarii