Miercuri, 23 martie 2011, domnul EMIL BÂZGĂ, jazzman român stabilit la New York, se trezeşte cu o extraordinară poftă de viaţă şi de călătorie. Se uită în jur: New York peste tot. Deschide calculatorul şi trimite o ofertă de participare organizatorilor Festivalului Internaţional de Jazz de la Sibiu 2011, împreună cu trupa “Emil Bâzgă Quartet – New York”.

Din acest gest inocent se naşte un spectacol autentic de sunet şi lumină pe care vi-l punem la dispoziţie mulţumită domnului EMIL BÂZGĂ.

În colţul cu trompeta: domnul EMIL BÂZGĂ, jazzman stabilit la New York. În colţul cu managementul cultural: domnul HILARIUS JOHANNES KONSTANTIN SCHMIDT, organizatorul Festivalului Internaţional de Jazz de la Sibiu.

New York. Domnul BÂZGĂ îşi anunţă intenţiile

To: office@sibiujazz.eu – Fundaţia Sibiu Jazz Festival/Fundaţia Pro Art Hermannstadt:

“Din dorinţa de a participa anul acesta la Festivalul de la Sibiu, iată o ofertă de colaborare, bazată pe cel mai recent proiect al meu, “ACACIA FLOWER” (Emil Bâzgă Quartet), realizat în studiourile Tony Bennett din New York. Ataşat vă trimit informaţiile despre acest proiect, în limba engleză, iar muzica se poate asculta accesând linkul www.myspace.com/emilbizga.
Vă mulţumesc şi sper să am un răspuns pozitiv din partea organizatorilor.
Cu stimă, Emil Bâzgă”.

Sibiu. Domnul HILARIUS JOHANNES KONSTANTIN SCHMIDT acuză procedura ex abrupto şi lipsa unei captatio benevolentiae

From: office@sibiujazz.eu.
To: emilbizga@yahoo. com.
Subiect: Muzicienilor români de peste hotare, care trebuie să înveţe să se managerieze.

“Stimabile şi onorabile, Cetăţene, Tovarăşe, Domnule, Bună Seara (e aproape ora 18 în România). Noi, aici, în Ardeal, suntem obişnuiţi să ne salutăm, orişicum. Aşa începe relaţia între doi oameni.
În altă ordine de idei, oferta unui proiect se trimite cu cel puţin şase luni înaintea evenimentului la care muzicianul doreşte să participe, nu cu aproximativ şase săptămâni înainte. Pentru a face pe cineva curios, promotorul proiectului prezintă pe scurt formaţia şi, în una sau două propoziţii, muzica pe care ar urma să o promoveze într-un festival. Tocmai am vizionat site-ul dvs. şi ascultam una dintre piesele de pe site. Este mai mult decât ciudat faptul că, în aproape 40 de ani de experienţă, nu aţi avut niciodată curiozitatea/interesul să ne abordaţi. Din păcate, anul acesta, oferta dvs. a venit prea târziu. Când un management ne abordează, el trebuie să transmită presupusului viitor partener şi variantele/formulele de echipă (duo, trio etc.) în care poate să participe la eveniment. Tocmai ascult Balada lui Ciprian şi tonul dvs. îmi aminteşte de Enrico Rava, aveţi un pianist plăcut ca ‘sideman’ şi sunt curios cum va putea improviza pe tema asta. Să auzim şi de bine.
Hilarius Johannes Konstantin Schmidt, Founder/Artistic Director/Producer, Sibiu Jazz Festival Foundation”

New York. Domnul EMIL BÂZGĂ acuză neglijarea elocuţiei şi a argumentelor

“Către anumiţi (pseudo) ardeleni, care trebuie să se mai cizeleze.
Stimate…? Gruss Gott, Szia, Servus, Bună ziua. Mă îndoiesc că Dl. Schmidt ar putea să scrie un mesaj care se vrea hâtru, dar care, de fapt, este maliţios şi jignitor. Înainte de a vă saluta, vă recomand să vă adresaţi nominal celor cărora le scrieţi. Sunt sigur că asta se practică în Ardealul în care eu am trăit ani de zile. Însă, indiferent unde te-ai afla, mereu trebuie să dai peste cineva care ştirbeşte frumuseţea şi obiceiurile locului în chestiune. Noi, în New York, îi numim ‘mutanţi’ pe aceştia. Sau hibrizi monstruoşi. Bineînţeles că asta nu vi se aplică şi dvs. Judecaţi singur (ă).
Vă mulţumesc pentru informaţia distribuită cu atâta profesionalism în mesajul dvs., însă o găsesc infantilă. Un simplu refuz politicos, explicând întârzierea trimiterii ofertei mele de colaborare, ar fi fost de ajuns. Apropos, există numeroase festivaluri de jazz care primesc şi oferte întârziate, altele care le primesc doar la secţiunea ‘jam sessions’ sau doar cu un statut de rezervă, în cazul în care cineva se retrage sau îşi anulează participarea. Fiecare festival e unic în felul lui şi (Doamne fereşte, nu vă sugerez puţină flexibilitate şi, de ce nu, maniere!), la acest capitol, părinţii dvs., şcoala unde aţi fost educat (ă) şi societatea unde trăiţi poartă toată răspunderea care, în final, este atât de armonios împletită cu personalitatea şi caracterul dumneavoastră atât de unic şi, sperăm, irepetabil.
Vă mulţumesc încă o dată pentru aritmetica sumară de care daţi dovadă în aproximarea vârstei mele şi
mă întreb unde eraţi dumneavoastră când eu participam la Festivalul de Jazz de la Sibiu. Mă rog, erau alte vremuri, când Festivalul promova (şi) valori româneşti.
În final, vă mulţumesc din suflet pentru accesarea pieselor muzicale de pe site-ul meu şi trebuie să recunosc, cu uşoară stânjeneală, că, în aproape două decenii de activitate muzicală, nimeni nu mi-a catalogat şi nu li s-a adresat membrilor unui trio sau cvartet cu termenul ‘sideman’. Învăţ lucruri noi de la dvs. În eventualitatea în care doriţi să-l auziţi pe pianistul Jon Davis improvizând pe Balada lui Ciprian Porumbescu (ah, nu ştiu de ce, dar mi se pare o blasfemie să folosiţi numele Ciprian; ştiţi pe cineva care foloseşte numele Ludwig, Frederic, Johann, Igor, Piotr sau Wolfgang când vorbesc despre respectivii compozitori?!), fie în New York City, la ‘Cornelia’s Cafe’ şi ‘92Y’, unde am concerte în următoarele două luni, fie în noiembrie la Paris şi în Israel. Promit că vă pot rezerva locuri chiar dacă mă anunţaţi cu şase ore înainte. Sau, dacă tot suntem conaţionali, putem să interpretăm Balada doar pentru dvs., după care vom asculta, plini de atenţie, sesiunea de ‘masterclass’, pe care speram din suflet să ne-o acordaţi. Şi cum pot să-mi arăt recunoştiinţa în faţa erudiţiei muzicale cu care dvs. mă binecuvântaţi, comparându-mă cu marele Enrico Rava? Aş putea să vă compar şi eu cu cineva, însă mi-e tare teamă că nu găsesc un grad de comparaţie, ceea ce, în sine, e un mare compliment, nu-i aşa?
Într-adevăr, să auzim numai de bine. Mult succes cu ediţia de anul acesta a Festivalului de Jazz de la Sibiu. Sunt convins că Festivalul va duce mai departe tradiţia atât de greu stabilită de înaintaşii dvs. – în parte excluşi de la noile ediţii – şi că veţi putea ridica acest Festival la noi standarde naţionale şi internaţionale.
Cu deosebită stimă şi respect, Emil Bâzgă”

Sibiu, domnul HILARIUS JOHANNES KONSTANTIN SCHMIDT invocă argumente de autoritate. Combatanţii se pregătesc să îşi ia la revedere

“Când strămoşii tăi încă săreau din cracă în cracă şi se spălau cu coada pe dinţi dimineaţă, ai mei construiau cetăţi în Ardeal! – nothing personal. Cu cei cu care acum te tragi de şireturi, ţi-ai lovit geamantanul în gară sau eşti la partide de pescuit şi de şpriţuri. În rest, ‘la baie’. Fluenţa în idei de tip Ardeal se combină cu aroganţa şi mitocănismul de Regat. Prima dvs ‘problemă’ este o boală a majorităţii muzicienilor de jazz români din ţară şi de peste hotare: muzicieni buni, interesanţi, poate chiar redutabili, dar nişte ‘cizme’ arogante ca marketing şi management. Dacă trăiţi de atâţia ani în străinătate, de ce nu cereţi o ofertă de la unul din sutele/miile de birouri de management artişti de pe planeta asta, ca să vedeţi, să băgaţi la cap şi să puneţi în practică cum se trimite o scrisoare de ofertă, oriunde în lume, chiar şi în ţara ta de CĂCAT şi de baştină. Printre altele, la ofertă trimiţi: variante de proiect cu variante de muzicieni, valoarea prezumtivă a fiecărui proiect şi o scurtă, dar pregnantă şi desluşită prezentare a fiecărui proiect, însoţit de linkurile necesare. Nu mă îndoiesc că eşti un muzician bun, dar minusul mare este că apelezi la flexibilitatea interlocutorului şi acuzi părinţii şi şcoala aceluiaşi interlocutor de minusuri în educaţie, când, de fapt, din punctul meu de vedere, eşti o ‘cizmă’ în propriul tău management. În ceea ce priveşte prezenţa mea la Sibiu Jazz Festival, am datoria să-ţi comunic – îţi convine sau nu – că am fost alături de decedatul Nicolae Ion (Nicolae Ionescu), fondatorul Clubului de Jazz Sibiu şi al Festivalului de Jazz de la Sibiu, aşa că nu e cazul să te fută pe tine grija (mai direct şi pe româneşte spus) să te întrebi unde eram eu când excelenţa voastră participa la Festivalul de la Sibiu, în care ‘Festivalul promova valori româneşti’. Generaţia matale, indiferent că trăieşte la NYC sau în altă parte, nu mai are şi nu o să mai aibă niciodată o clasă aristocratică, măcar în relaţiile interumane, pe care o aveau muzicienii de atunci. Mătăluţă te jucai cu trompetuţa în praful Copoului sau al altui cartier al Ieşului când noi ‘declanşam’, în 1974, Sibiu Jazz Festival, la care au participat de-a lungul anilor întreaga elită a muzicienilor de jazz din Moldavia, care avea o doză imensă de umor, bun simţ şi o tandreţe molcomă, fără aroganţe şi mitocănii de Bucureşti, unde tu ţi-ai făcut studiile. Să auzim şi de bine. Nu mai îmi scrie, că nu îţi mai răspund.

P.S.: Dacă, totuşi, vrei să apari în festivalul nostru din Ardeal, umileşte-te şi roagă un ‘sideman’, indiferent de culoarea pielii şi orientarea sexuală, filozofică, politică, să ne trimită o ofertă profesionistă, nu de târlă.

Hilarius Johannes Konstantin Schmidt, Founder/Artistic Director/Producer, Sibiu Jazz Festival
Foundation””.

New York. Combatanţii îşi iau la revedere. Complet nedumerit, domnul EMIL BÂZGĂ nu ştie nici acum dacă a discutat într-adevăr cu domnul HILARIUS JOHANNES KONSTANTIN SCHMIDT

“Stimate…Încă nu ştiu cui îi scriu acest mesaj şi continui să sper că dl Schmidt are calitatea necesară de a răspunde în altă manieră, şi anume una civilizată şi profesională. Din nefericire, îl reprezentaţi. Vă mulţumesc pentru răspunsul dvs., care este pe măsura aşteptărilor. Ce păcat că mi-aţi anihilat dreptul la replică. Dvs., care aveţi atâtea moşteniri culturale şi arhitecturale, ar trebui să fiţi prima persoană care să îmi ofere acest drept, mai ales că vă adresaţi unui pitecantrop din câte se vede. Câtă irosire de idei şi explicaţii defensive când vă adresaţi cuiva atât de limitat intelectual şi educaţional! Dovadă că nu puteţi trece prin bariera evolutivă care ne desparte decât folosind invective şi înjurături. Un splendid exemplu de nobleţe, fie ea şi ardeleană! Constat, după tonul şi conţinutul mesajului dvs., că ego-ul şubred care vă aparţine a fost oarecum vexat de răspunsul meu. Nu-i nimic, sunt sigur că aveţi o groază de prieteni care vă admiră şi aşa cum sunteţi: grandios şi impulsiv. În fond, nimeni nu-i perfect, deşi dvs. sunteţi pe aproape, cel puţin aşa demonstrează delirul narcisic care vă înglobează gândirea şi exprimarea verbală sau scrisă. Îmi cer scuze dacă sună adevărat. Probabil că eu v-am făcut să fiţi aşa.
Doresc să vă mulţumesc din nou pentru modul obiectiv în care terminaţi mesajul, dându-mi speranţe reale. În ciuda tuturor insultelor şi caracterizărilor atât de profesional făcute, îmi acordaţi şansa unică de a aplica din nou pentru o posibilă apariţie la Festivalul de Jazz de la Sibiu, care vă merită pe deplin. Oare nu sunt mai mulţi ca dvs. ‘acasă’? (îmi daţi voie să vorbesc de România ca ‘acasă, nu-i aşa?). Fiindcă doar oameni ca dvs. împing societatea românească înainte şi în salturi evolutive uriaşe. Mare cinste vi se cuvine – şi spun asta fără niciun gram de invidie. Invitaţia cordială de a lua parte la concertele mele rămâne însă deschisă. Având în vedere ascuţimea analizei dvs. referitoare la diferitele zone geografice şi a oamenilor care le populează, nu pot decât să vă promit că asemenea cugetări atât de cinstit rostite vor fi propagate cât mai multor români, atât prin intermediul presei cât şi prin intervenţii personale. În speranţa unui răspuns, vă salut în cel mai călduros mod posibil.

Cu multă prietenie, al dumneavoastră, Emil Bâzgă”.

Comentarii

comentarii