Care-i treaba cu Derrida?
Totuși, a scris constant despre el însuși, a scris, în cuvintele biografului Peeters, „memorii care nu sunt memorii” (ex.: Circumfession). Peeters, care a scris înainte biografia lui Hergé, creatorul benzilor desenate Tintin, nu este un derridean. După Adam Shatz, Benoît Peeters a condus o muncă de cercetare eroică, intervievând mai mult de o sută de prieteni și cunoștințe ale lui Derrida. Dar principala sursă de informație a lui Peeters a fost însăși opera lui Derrida: peste optzeci de cărți, precum și numeroase scrisori și jurnale din arhivele Franței și ale Universității din California, unde a predat mai mulți ani. Derrida a păstrat tot ce a scris. Orice ciornă o privea ca un indiciu, aproape ca o emblemă sacră a supraviețuirii, iar tot ce a scris, inclusiv poezia, avea fundamente filosofice. Primele lucrări ale lui Derrida au fost scrise sub influența decolonizării. Prima carte, o traducere a Originii geometriei a lui Husserl (43 de pagini), precedată de o introducere de 170 de pagini, a fost publicată în 1962. Dar abia în anul 1967 se va remarca prin publicarea a trei studii privite ca o declarație de război structuralismului: Speech and Phenomena (un alt studiu asupra lui Husserl), Writing and Difference, o colecție de eseuri publicare inițial în publicațiile Tel Quel și Critique și capodopera sa Of Grammatology: In all three books, Derrida’s argument was that Western thought from Plato to Rousseau to Lévi-Strauss had been hopelessly entangled in the illusion that language might provide us with access to a reality beyond language, beyond metaphor. (…) Even Heidegger, a radical critic of metaphysics, had failed to escape its snares. This illusion, according to Derrida, was the corollary of a long history of ‘logocentrism’: a privileging of the spoken word as the repository of ‘presence’, at the expense of writing, which had been denigrated as a ‘dangerous supplement’, alienated from the voice, secondary, parasitic, even deceitful. Mai multe despre acest filosof provocator, puteți citi aici, în amplul studiu al lui Adam Shatz. Comentarii |