Pentru cititori…

Pe la 1600 şi ceva…(începutul romanului şi localizarea în timp – nota mea) (…)

–    Păi ce, nu ştiţi cum îl cheamă pe Vodă? Ia staţi puţin: voi de unde veniţi? Sus mâinile!
Călugării, înverziţi, ridicară mâinile.
–    Domnule voinic, începu Metodiu cu glas scăzut, noi n-am vrut să te supărăm, dar…
–    Vorrrba! – răspunse matahala. Ascultă comanda la mine! Să-mi spuneţi scurt, cinstit, fără retorică, cine sunteţi şi de unde veniţi
–    Păi n-am spus? Suntem doi călugări moldoveni care pribegesc…
–    Vorrrba! Locul şi data naşterii!
–    Hârlău, 3 octombrie, stil vechi.
–    Hârlău? – făcu surprinsă huiduma. A cui eşti din Hârlău?
–    Sunt de-a lu’ Pipirig.
–    De-a lu’ Pipirig? Ăla ce ţinea capre-n curte? De-a cui eşti de-a lu’ Pipirig?
–    De-a Vasilcăi a lu’ Porojan.
–    Ce vorbeşti, dom’le?! – făcu ochii mari zdrahonul. Vasilca lu’ Porojan ce-a trăit cu Stafidiade ce ţinea casa aia verde?
–    Aşa e! – zise uimit Metodiu. Da’ de unde ştii?
–    Păi şi eu sunt din Hârlău – răspunse voinicul.
–    A cui eşti din Hârlău?
–    A Glanetaşului.
–    A Glanetaşului? Ăla care şi-a vândut salcâmu’?
–    Ăla, preacuvioase! Da’ matale de unde ştii? L-ai cunoscut pe tătuca?
–    De cunoscut nu l-am cunoscut, da’-mi povestea mama, că-mi era bunic de tată.
–    Păi cum îi zicea mamei dumitale?
–    Cum să-i zică? Vitoria!
–    Cum Vitoria?! Vitoria a fost soţia lui tata!
–    Păi cum îl chema pe tatăl dumitale?
–    Petre!
–    Petre şi mai cum?
–    Petre Petre!
–    Păi ăsta numai tata poate fi…făcu tulburat Metodiu.
–    Asta înseamnă că…Nică! Fratele meu!
–    Dărăban! Frăţioare! Tu eşti?!
–    Eu sunt, frate! Da’ şi tu eştu tu? Păi cum, n-ai murit?
–    Nu. Mi-am luat oile şi am fugit.
–    Păi bine, frate, eu atunci pe cine-am omorât?
–    Nu ştiu, frate, că mai erau doi cu mine, unu ungurean şi unu vrâncean.

(extras din romanul O sută de ani la Porţile Orientului, apărut în foileton în Viaţa Studenţească înainte de 1989, apărut pentru prima dată în volum în 1992, roman premiat în acelaşi an de Uniunea Scriitorilor).

…şi cititori:

Notă informativă din 16.12.1974, olografă, semnată olograf de către titular cu numele conspirativ „RADU GRECEANU”, primită de Lt. col. CALIAN LIVIU din cadrul I.J. CLUJ: „Sursa informează următoarele cu privire la conferenţiarul M., care predă filosofia şi ţine seminarii la studenţii din anul I /…/: propagă idei care nu ţin de specificul obiectului de predare şi care sunt cu totul în afara moralei şi eticii comuniste. Sub o aparenţă inofensivă, conferenţiarul M. vorbeşte despre mizeria care mai există în ţară («Nici nu vă închipuiţi câtă mizerie mai există la noi!») (sublinierea ofiţerului), dând exemple din satele din munţii Apuseni unde a fost pentru a face o anchetă. El spune că în ţară se face mult şi prost, având grijă să completeze apoi imediat că aceasta e o stare de moment şi că nu mai e foarte mult de construit. Conferenţiarul M. spune că oamenii nu-şi pot cumpăra mobila de care au nevoie, nu pot cumpăra un tablou bun, (sublinierea ofiţerului), etc. Face calcule în privinţa timpului pierdut la autobuze şi pune totul pe seama proastei organizări, declarând că de vină este primarul municipiului. /…/ mereu ironic şi infatuat, astfel că la seminarul cu tema «Ludwig Feuerbach şi sfârşitul filosofiei clasice germane», conferenţiarul a vorbit singur 2 ore despre mizeria din Apuseni, studenţii aşteptând seminarul viitor pentru dezbaterea temei respective (sublinierea ofiţerului),. /…/ De multe ori la cursuri conferenţiarul M. spune că el de aceea vorbeşte fiindcă e plătit, că pot studenţii să nu vină la cursuri (dar să fie trecuţi absenţi), fiindcă el la fel vorbeşte si în fata unui student şi în faţa a 50 de studenţi, (sublinierea ofiţerului),”, vol. 2, f, 14-15. […]

Notă informativă din 15.02.1977, olografă, semnată olograf de către titular cu numele conspirativ Radu Greceanu primită de lt col CALIAN LIVIU din cadrul I.J. Cluj. Sursa informează despre studenta M.C. următoarele: Studenta respectivă /…/ manifestă o anume indiferenţă şi delăsare, n-o preocupă materiile predate /…/ Studenta M. lasă tot timpul impresia că o preocupă altceva (sublinierea ofiţerului), că are alte interese mai mari decât şcoala. Într-o adunare generală fiind întrebată de ce nu manifestă un interes mai mare pentru facultate, a răspuns că ea ştie ce face şi drumul ei în viaţă şi-l va alege singură. A fost văzută deseori cu tânărul din R.F.G. care vine cu maşina la căminul de fete de unde o ia şi pleacă împreună, mai ales la sfârşitul săptămânii (sublinierea ofiţerului şi a D.I.) în ultimul timp aceste vizite s-au intensificat, pare că cei doi vor să se căsătorească (sublinierea D.I.)”, vol. 2, f. 7.

(Din Dosarul de Securitate al lui Ioan Groşan, România literară, numărul 9/4 martie 2011)

Comentarii

comentarii