Astăzi, un fragment din culisele şi poveştile teatrului:

„Nottara a avut două mariaje. Primul cu Amelia Wellner, actriţă cultivată, foarte apreciată […].
Nottara prieten cu Caragiale. Îi jucase în piese şi le pusese şi în scenă. Şi pleacă într-un turneu… Urma să revină în Bucureşti, unde o lăsase pe chipoasa Amelia, într-o vineri, ultimul oraş fiind Ploieştiul. Neputând juca la Ploieşti, soseşte acasă fără să anunţe, joi, pe înserat. Rămâne în uşă săgetat de surpriză: Caragiale în tête-à- tête cu bela Amelia, în halatul şi cu papucii tragedianului…
Pauză ca la «A fi, sau a nu fi…» După care, interpretul lui Chiriac din Noaptea furtunoasă şi a lui Nae Girimea din D-ale carnavalului conchide spre cel în neorânduială pe sofa:
– Am înţeles să-mi iei nevasta, dar halatul şi papucii?!…
A închis uşa după el şi nu s-a mai întors niciodată.”

(Gaby Michailescu, Giganţii teatrului românesc, Eikon, Cluj-Napoca, 2004, p. 185)

Comentarii

comentarii