Adu-mi aminte când începe serialul Iubiri

Distracţiile erau rare la ţară, în anii 1960. Într-o după-amiază anostă de iunie, bona a cedat insistenţelor mele şi m-a dus cu bicicleta ei la sărbătoarea din sat. Fiind încă fetişcană, am descoperit limbajul iubirii privind un cuplu conducând o maşină de bâlci. Băiatul avea o privire triumfală, fata, care îl ţinea de talie, părea hipnotizată. Făceau zig-zag-uri pe pistă, pompaţi de o fericire inocentă şi barbară. Râsetele lor străluceau de fiecare dată când se tamponau cu o altă maşină, corpurile lor se arcuiau, iar părul blond al fetei zbura în toate direcţiile. Am simţit un amestec de invidie şi disconfort în faţa exaltării lor. Îmi imaginam că iubirea era asta, să prinzi elan, să te arunci în faţa primului venit, să provoci un ambuteiaj care să scoată scântei. Cu coatele pe balustradă şi pe vârful picioarelor, m-am lăsat pradă dorinţelor mele, temându-mă. Mi-am spus că atâta fericire brută nu poate exista fără riscuri. Când au părăsit pista, epuizaţi şi hilari, băiatul a luat-o brusc de şolduri pe parteneră şi i-a dat un lung sărut. Sânul fetei crescuse din ce în ce şi chipul se-nroşise, împreună exprimau plăcerea şi suferinţa unui animal prins în capcană. M-am simţit vinovată că asist la o scenă atât de ruşinoasă. M-am întors dezorientată acasă la părinţi, m-am închis în cameră şi am rotit cheia cutiei muzicale în care un cuplu în îmbrăţişare se învârtea dintotdeauna. Am contemplat resemnată acest vals şi am închis capacul cu un gest brusc. Încetasem să mai fiu copil. – Laurence Meyer

Expoziţia lui Laurence Meyer, Coup de Foudre, este deschisă la Galerie du Passage, 75001 Paris, până în data de 8 iunie 2013.

zp8497586rq

Comentarii

comentarii

Scroll to top