Maestrul Belloni vă prezintă:

După ce mi-am comandat un ceai de cireşe japoneze şi un pahar de Bacardi, după ce am epuizat subiecte precum pokerul, problema naţionalităţii în Europa, gramatica transformaţională, cursele de cai, internetul, omul – ca experiment al altor fiinţe, dezechilibrele demografice, slăbiciunile umane ş.a.m.d., trebuia, în ordinea lucrurilor, să înceapă seara de iluzionism. Asta se întâmpla ieri.

Trebuie să vă imaginaţi că această seară de iluzionism a fost, de fapt, ca o seară privată de iluzionism, într-un salon de Belle Époque, cu un număr relativ mic de spectatori. Gazda Qui One Quint a mărturisit, ca preambul al serii, cum a ajuns să îl invite pe magician să ne presteze, cum s-ar zice, iluzii. Într-o zi, îi face o vizită la ceainărie un domn care se prezintă sub numele de Maestrul Belloni. Întrebarea interioară şi oarecum legitimă – tu vorbeşti serios? – nu a întârziat să apară.

Lucrurile au evoluat din ce în ce mai mult spre alte dimensiuni, magicianul nostru a început să intre în rol, încercuind-o pe gazdă cu tot felul de trucuri cu ţigari şi cu sfori, iar, treptat, numele său scădea din scepticismul iniţial şi căpăta autoritate. Dar încă mai rămânea un dram de suspiciune raţionalistă. Ca atare, i s-a făcut testul cărţilor valoroase. Maestrul nu era un farseur.

Maestrul Belloni a întreţinut o sesiune de micromagie cât se poate de ameţitoare, cu trucuri pe care el, repetat, le considera simple. Nouă, spectatorilor, ni s-au îmbârligat ochii în cap când coli albe erau transformate în dolari (comentariu în sală: Nu plecaţi de aici până nu ne învăţaţi trucul!) sau când o sticlă de cola de 2 litri a dispărut în aer, trasformându-se în eşarfe colorate. Şi, totuşi, întrebându-l, ca nişte copii deziluzionaţi, unde a dispărut sticla, maestrul Belloni a încheiat apoteotic: Nimic nu dispare, totul se transformă.

foto © thechronicle.ro

Comentarii

comentarii

Scroll to top