Cum te-ai simţi să-ţi spună cineva, cât se poate de serios, că eşti Dumnezeu? Lui Burial i se întâmplă atât de des, încât am trecut de mult de limita minciunii lui Mao, care, repetată de o sută de ori, devine adevărul pur. Burial, un mysterium cosmographicum al artificialului, a născut tulburări la nivel de conştiinţă, deopotrivă pentru tabloide de ultimă speţă (The Sun), cât şi pentru publicaţii elitare, care discută numai în şarade (The Wire). Însă Burial preferă să se rezume doar la transmiterea unor semnale periodice, că încă mai trăieşte pe suprafaţa moartă a Pământului. Kindred este cea mai recentă asigurare a proximităţii Lui. Ca să crezi în Burial, prima regulă e să fii monoteist. Burial a avut doar două intervenţii publice până acum, făcute în apărarea identităţii sale. În 2008, The Sun făceau un apel public pentru demascarea numelui din spatele proiectului Burial. Era ca şi cum Libertatea se interesa cu ardoare ce culoare au chiloţii lui Alain Badiou. Concluziile investigaţiilor celor de la The Sun erau că Burial este fie Robert-nu-mai-ştiu-cum (Aphex Twin) sau nu-sunt-sigur-care-Norman (Fatboy Slim). La scurt timp, Burial le răspunde degajat că numele său de botez este William Bevan. Cu această veste, s-a produs un orgasm cataclismic, fără a mai fi formulate ulterior suspiciuni legate de faptul că William Bevan este, de asemenea, numele unei firme de servicii funerare din Marea Britanie. Cealaltă intervenţie a lui Burial a constat în postarea, pe pagina sa oficială de myspace, a unei fotografii-portret, făcute cu o cameră de telefon mobil, în subsolul căreia scria, din ce-mi amintesc: get that fucking camera off my face or I’ll tell you what burial really means. S-a pus întrebarea dacă, într-adevăr, Burial a inovat, dacă nu cumva statutul pe care îl are (de Dumnezeu, să ne convingem) nu este o crasă farsă politică. Aş zice că a inovat în măsura în care ne punem de acord că Nicolaus Copernic a adus vreo contribuţie la ce ştiu eu ce. Teza heliocentrismului a fost, la un moment dat, formulată prin Antichitate, de un Aristarh, dar nici dracului nu i-a păsat atunci de debitările lui. Ipoteza a fost uitată vreme de cincisprezece secole, până când a apărut un Copernic, care a ridicat heliocentrismul la nivel de sistem (chiar dacă era un sistem indigest, plin de erori şi etc.). Asemănător a procedat şi Burial, impunând exigenţe structurale unor colecţii de sunete minimale, lucru care a facilitat imunizarea întregii construcţii de la orice fel de interferenţe, contestări a supremaţiei sale. Muzica lui Burial, şi aici includ Kindred, este de-o asemenea întunecime, încât ar înspăimânta chiar şi ceea ce încă rămâne nenăscut. Cu Kindred, Burial se extinde în timp şi spaţiu, însă coordonatele sub care se petrece această extensie nu se modifică. Ca să înţelegi după ce legi funcţionează universul lui Burial, trebuie să îţi fi scos măcar o singură dată maţele din putrefacţia asta de corp care ne poartă şi să fi vărsat câteva cănţi de lacrimi cosmogonice. Burial nu are de gând să ne spună poveşti de adormit copiii şi nici să ne promită că moartea nu este sinonimă cu o conştiinţă veşnică a vidului. Kindred, şi tot ceea ce a produs Burial, este populat de fiinţe finale, care nu se pot conforma singurătăţii constitutive a existenţei.

ytaudio(sYOkaOU1T0U)

Comentarii

comentarii