Wittgenstein a gândit o casă

Pe la începutul anilor 1930, Wittgenstein a început să așeze între paginile unui caiet fotografii cu familia și prietenii lui, sau care marcau diferite evenimente semnificative. Fotografiile erau lipite pe paginile din dreapta, versourile rămânând pustii. Fără text, dată, numerotare. În acest caiet (purtat mereu), Wittgenstein a inclus și câteva fotografii ale casei surorii lui, Margaret Wittgenstein. Fiindcă a cochetat cu ideea unei cariere în arhitectură (între 1933-1938, Wittgenstein figura chiar ca arhitect în condicile orașului Viena), el a colaborat împreună cu arhitectul Paul Engelmann la designul clădirii, inclusiv de interior. Margaret Wittgenstein l-a invitat pe fratele ei să ajute la construirea casei și pentru că, în jurul anului 1925, Wittgenstein suferise un traumatism pe seama unui incident didactic (pe vremea când lucra ca profesor de școală generală, Wittgenstein a lovit un elev pentru că nu dăduse răspunsul corect). Wittgenstein îl întâlnise pe Engelmann înainte, la Olmutz (acolo, Wittgenstein „se antrena” ca ofițer de artilerie). Stilul modernist al casei, cu trei piloni rectangulari, a fost inspirat din lucrările arhitectului ceh Adolf Loos.

tumblr_mx5d9kNIae1r9xcmto1_1280 (Margaret și Ludwig Wittgenstein)

Wittgenstein „a gândit” mai bine de doi ani aspectele casei și a investit o atenție specială pentru design-ul ferestrelor, ușilor, mânerelor de uși și caloriferelor (se spune că i-a luat un an să facă doar design-ul mânerelor; ferestrele erau acoperite de un „scut” de fier, care cântărea 150 kg). Între Wittgenstein și Engelmann s-au iscat supărări, certuri și își dădeau la schimb dureri de cap și depresii, anume pentru că Wittgenstein era obsedat de detaliile care trebuiau executate fără nici o abatere (nota Engelmann într-o scrisoare „la timpul ei”, către arhitectul Jacques Groag). Costurile ajunseseră atât de mari (după planurile lui Wittgenstein), încât, de la un punct, Margaret a refuzat să mai plătească. În Arhitectura lui Wittgenstein, Bernhard Leitner scria că design-ul interior al casei nu poate fi comparat aproape cu nimic din istoria design-ului interior.

tumblr_mx5d9kNIae1r9xcmto3_1280

tumblr_mx5d9kNIae1r9xcmto4_1280

În decembrie 1928, în preajma Crăciunului, familia Wittgenstein a sărbătorit finalizarea construcției. Sora mai mare a lui Wittgenstein, Hermine, admirase casa, însă, pentru ea, o muritoare, semăna mai mult cu o locuință a zeilor, spunea, și nu ar putea locui aici. Fratelui lui Wittgenstein, Paul, i-a displăcut. Când i-a venit sorocul casei, nepotul lui Margaret a motivat, printre altele, dorința de a vinde casa și prin faptul că surorii lui W. nu i-a fost dragă niciodată. Wittgenstein însuși a descris-o, în cele din urmă, ca fiind „prea austeră, fără pic de viață, o casă bolnavă”.

tumblr_mx5d9kNIae1r9xcmto5_1280

tumblr_mx5d9kNIae1r9xcmto6_1280

Și, că veni vorba de Crăciun, nu mai știu care profesor de filosofie îmi povestise cum Wittgenstein, pe când preda la sat, parcurgea zeci de km pe jos să cumpere portocale elevilor.

tumblr_mx5d9kNIae1r9xcmto7_1280

tumblr_mx5d9kNIae1r9xcmto8_1280

Fotografiile „Casei Wittgenstein” au fost făcute de Moritz-Nahr.

Mai jos, o filmare făcută (și) din interior.

————

Tot pe The Chronicle puteți citi și articolul Hemingway a avut o casă.

Comentarii

comentarii

Scroll to top