ONG-urile şi Guvernul. Un tango lemnos.

“Binele o duce rău în România” – aceasta este deviza Galei Societăţii Civile.
Sună mai bine, trebuie să recunoaşteţi, decât “Răul o duce bine în România”, care nu îşi mai are rostul după ce ultima caschetă de miner a făcut stânga împrejur la Cozia.

Anul acesta am facut parte din juriu. O experienţă minunată, care te face să inspiri adânc şi să spui: Da, domnule, există oameni în ţara asta de care sunt mândru, pe care îi admir şi care mă fac să cred că mâine va fi mai bine.

Dacă Guvernul României ar avea un strop din entuziasmul ONG-urilor şi nu s-ar gandi măcar o zi la ce pun în portbagaj, atunci soarele ar răsări cu mai mult optimism în Bărăganul capitalismului nostru.

Societatea civilă în persoană mi-a şoptit cifre care ar trebui să pună Palatul Victoriei pe gânduri: 5 miliarde de euro, fonduri atrase din afara ţării de ONG-uri în 2008. Expertiza acestor oameni, multiplicată de stat, ar trebui să urnească lucrurile. Pentru că despre asta este vorba: cele mai reuşite proiecte ale ONG-urilor trebuie implementate (îmi pare rău, ştiu că sună lemnos) la scară largă (!) de autorităţi.

 

O altă poveste este cea a ONG-urilor cu bugete de sute de mii şi chiar milioane de euro. Sunt prietenele CSR-ului, cele care urcă pe faţadele multinaţionalelor precum iedera.

Dar asta este o altă poveste. Ar începe cam aşa: Binele o duce bine în România.

Dar sună lemnos.

Comentarii

comentarii

Scroll to top