Undeva pe la jumătatea anului mi-am zis: Am ceru’ în casă. James Turrell a făcut un business tocmai din ceruirea spaţiilor prin lumină. Senzaţia de orizont o combină cu dark adaptations, transformându-se într-un arhitect de lumină, ipostază pentru care încasează peste 2 milioane de dolari per accesorizare. Venind vorba despre importanţa călătoriilor în munca sa, Turrell a menţionat un cactus care înfloreşte noaptea, Regina nopţii. Cineva ar putea să observe floarea în deşert sau într-o seră din Gramercy. Acelaşi obiect al percepţiei, dar într-o experienţă total diferită, remarca Turrell. Aşadar, pentru el, lucrul cu lumina moale, încărcată de umiditate din Scoţia, este diferit de lucrul cu lumina grea, de deşert din Arizona. Obsesia lui Turrell pentru lumină ar putea origina într-un stagiu de zbor (acum ceva ani Turrell a trăit pe o insulă, aşa că avea nevoie de un mijloc de transport). Ţelul pe care şi l-a stabilit Turrell e să reproducă lumina cu care dăm ochii în visele noastre:

„Ne naştem cu ochii adaptaţi la întuneric; din această cauză, rămânem sensibili la lumina dimineţii.”

Până în prezent, James Turrell a pus în lumină 82 de spaţii şi clădiri.

via The NYTimes Magazine

foto (c) Jackie Nickerson

Comentarii

comentarii