Feliz aniversário
Cumperi lunar câte un loz în plic, îl desfaci, ce păcat, iar scrie cu majuscule NECÂŞTIGĂTOR, te aştepţi la asta, te amuzi, hârtia e proastă, cerneala e verde, nu e mare lucru că e necâştigător, dar dacă ar fi fost câştigător, viaţa ar fi părut mai frumoasă cu 1 LEU, ca şi când ţi-ai cumpăra un augur de jucărie într-o dimineaţă, ai fi putut zâmbi către loz, i-ai fi spus că a făcut foarte bine c-a ajuns la tine, nu e un câştig chiar atât de mic, nunu, cam aşa s-ar întâmpla, dacă într-o zi Nobelul i-ar fi acordat lui Antunes, dar nu-i nimic, n-o să-l ia, mai încercăm data viitoare, pentru că, se pare, nu ne-am schimbat, de câţiva ani încoace – nicio mare schimbare de gust, nici măcar nu a intervenit vreo pierdere de răbdare. Şi asta pentru felul în care amestecă mici-mari interioare fără să le facă terci, pentru că în grădinile sălbatice e întotdeauna mai multă iarbă decât în cele frumos amenajate, în care nu poţi să te pierzi, e bine să te pierzi, e bine de tot, mi-am amintit de o fată care turna beton peste lăcrămioare, turna şi turna şi de ciudă lăcrima că lăcrămioarele cereau atâta beton, pentru că-s otrăvitoare, mi-a explicat, au crescut acolo unde trebuiau puse roşii, dar odată ce cresc într-un loc, otrăvesc pământul, nu mai e bun nici dacă le scoţi, nu mai ai ce face cu el, eu tot mă întreb de ce o pătură de beton e mai bună decât una de lăcrămioare, în fine, m-aş bucura pentru că el mi-a dat cel mai mult de mâncare, cu intoleranţa mea la lactoză şi cu stomacul meu dificil… „şi eu părăsit pe scară, valiza cântărind tot mai mult cu anii şi ce-o fi în osul acela pe care nu-l aveam înainte, în ultimul timp mi se nasc oase la şolduri, la rotule, şi-mi îngreunează mersul, piciorul ăsta care nu se deplasează odată cu mine, îl arunc în faţă şi-l recuperez Astăzi, 1 septembrie, António Lobo Antunes împlineşte 70 de ani. Parabéns! Blogul cititorilor lui Antunes: http://alawebpage.blogspot.ro/ foto © thechronicle.ro Comentarii |