Se consideră că Mandelbrot a reînviat geometria vizuală și a inventat termenul de „fractal”, care face referire la o nouă clasă de forme matematice care imită tulburător neregularitățile din natură. A ținut la lucrurile riguroase și complicate. Mandelbrot și-a dedicat viața studierii iregularității prin intermediul geometriei, aplicând ceea ce a învățat biologiei, fizicii, finanțelor ș.a. Nu a fost niciodată statornic. A pendulat constant între diverse discipline și instituții: IBM, Yale, Harvard. Astfel că în memoriile sale, The Fractalist, se întreabă: „Cărui loc aparțin cu adevărat?” Răspunsul, intervine Dwight Garner, este: nearly everywhere.

Așa cum reiese din The Fractalist, Mandelbrot a trăit o viață foarte zig-zagată. S-a născut în Varșovia, într-o familie cu origini lituaniene și evreiești. Mama lui Mandelbrot a fost dentistă, iar tatăl lucra în industra de haine. „Am crescut în ceea ce s-ar numi o casă a matematicii”, scrie fractalistul. În 1936, familia Mandelbrot pleacă la Paris, la timp pentru a scăpa de buldozerul lui Hitler. Privind în trecut, Mandelbrot își deplânge prietenii care nu au părăsit Varșovia pentru că „au fost reținuți de porțelanurile lor prețioase, de neputința de a vinde pianul lor Bösendorfer sau de refuzul de a lăsa priveliștea spre parc de la geamurile lor”.

În școală, Mandelbrot se descria ca fiind un taupin – o formă extremă a tocilarului. A descoperit apoi ceea ce el a numit „un dar bizar” pentru rezolvarea problemelor complexe de matematică prin reducerea lor la forme geometrice familiare. Studiind la École Polytechnique din Paris și apoi la California Institute of Technology, Princeton și M.I.T., a ajuns să se cunoască cu tânărul Noam Chomsky cu care a dezbătut posibilitatea de „a intra” în lingvistică. Dar, pentru fractalist, a devenit din ce în ce mai clar, purtând discuții, că lingvistica va fi dominată de Chomsky.

Fractalii lui Mandelbrot au fost inspirați de pasiunea, manifestată în copilărie, pentru hărți. Atunci s-a gândit cum să creeze „țărmuri aleatorii după o formulă matematică simplă”. Apariția graficii digitale l-a ajutat fără doar și poate în atingerea țelului, astfel că „Mandelbrot set” a devenit „cel mai complex obiect al matematicii”, care a inspirat decade de reprezentări grafice „tripate”.

Dwight Garner critică apariția mult întârziată a memoriilor lui Mandelbrot. Unele memorii sunt scrise prea devreme, spune el, altele prea târziu. Memoriile adunate sub titlul „Fractalistul”, au fost puse cap la cap imediat după moartea lui Mandelbrot (2010; 85 de ani). Nu a mai avut ocazia să facă vreo revizuire. Memoriile lui Mandelbrot produc o anumită distanță, neclaritate și rigiditate survenite, probabil, din cauza vârstei la care au fost scrise. Ceea ce furnizează Mandelbrot sunt, mai de grabă, generalități.

Mințile frumoase nu scriu întotdeauna cărți frumoase, concluzionează Garner. Și nu e cinstit să fie așa.

The Fractalist, Memoir of a Scientific Maverick de Benoit B. Mandelbrot a apărut la Pantheon Books, 2012.

[din Dwight Garner, „Wandering Visionary in Math’s Far Realms”, The New York Times, 2012]

în imagini: exemple de fractali

Comentarii

comentarii