Petra Nomada
Alec Bălășescu, 09.08.2009, 13:33
Parcursul arid de la Amman spre sud nu pregăteşte vizual pentru una din cele 7 noi minuni ale lumii –
complexul Petra. Doar în apropierea oraşului ghicim că se întâmplă ceva interesant. Formaţiuni imense de rocă încep să se întrezărească la orizont, vorbind ochiului avizat de iminenţa capitalei Nabadeene, a cărei prosperitate se baza pe comerţul cu tămâie dinspre Yemen spre lumea mediteraneeană. La intrarea în trecătoarea
ce duce spre temple este amenajat un complex de primire pentru turişti, unde se şi plăteşte intrarea. Tot aici poţi închiria o şaretă sau un cal pentru a te duce pâna la jumătatea distanţei de parcurs, acolo unde se află templul principal, cel mai bine prezervat, obiect al miilor de fotografii arhicunoscute.
Drumul readuce în memorie Indiana Jones care ajunge in căutarea Graalului pe aceste meleaguri. De la templu spre celălalt capăt şaretele nu mai merg. În piaţa din faţa templului, bedouini cu cămile slabanoage sau magaruşi îşi oferă serviciile pentru kilometrul rămas. Preţul este la fel ca şi cel practicat de şaretele complexului, 35 de dolari dus.
De la templu încolo drumul este presărat cu popasuri amenajate şi întreţinute de bedouini unde poţi bea ceai si cumpăra suveniruri locale sau chinezeşti şi poţi schimba o vorbă cu turiştii deshidrataţi pe drumul de întoarcere.
La sfârşitul parcursului, dincolo de templul Roman şi de Palatul Fiicei se văd casele de beton construite de stat pentru a evacua cele 120 de familii de bedouini care trăiau în cavernele complexului Petra. Între anii 1982 şi 1983 aceste familii au fost convinse să îşi schimbe stilul de viaţă, parţial dând păstoritul pe inălţimile aride ale Petrei pe comerţul şi schimburile cu turiştii de care locul nu duce lipsă. Inţelegerea cu autorităţile a fost clară şi constă in faptul ca bedouinii pot opera în partea a doua a complexului Petra.
Satul Bdul oferă servicii medicale şi de şcolarizare gratuite, la centrul medical local se oferă chiar contraceptive cuplurilor căsătorite. Inţelegerea este fragilă, însă. Noi planuri ţintesc la o mai bună integrare a transportului de turişti în întreg complexul ceea ce ar diminua rolul bedouinilor. Evident ca aceştia se opun unui astfel de plan, mai ales ca nostalgia felului de viaţă nomad se simte în mirosurile păstrate în cavernele utilizate domestic.
Se pare chiar că mai există câteva familii care au refuzat satul Bdul şi hălăduiesc încă printre ruinele
Nabadeene. Atâta timp cât turismul ţine, echilibrul fragil va fi menţinut. La scara temporală la care ruinele te obligă sa gândeşti este uşor de imaginat momentul în care noii nomazi – turiştii – vor dispărea, redând complexul spre folosire nomazilor autohtoni.
