N-am cunoscut-o personal pe Sierva María de Todos Los Ángeles, pentru simplul motiv că, la vîrsta de 12 ani, mi-am jurat să nu mai intru în vorbă cu persoane necunoscute, oricît de celebre ar fi ele. Pe vremea aia, nici măcar nu cunoşteam cuvîntul „celebru“, poate doar din auzite.
În ziua cînd am citit „Despre dragoste şi alţi demoni“, am vrut să îmi cumpăr o perucă. Am şi intrat într-un magazin, vînzătorul m-a întrebat cum să fie, roşcată, i-am zis, mai lunguţă, mai scurtuţă, m-a întrebat, mai lunguţă, i-am răspuns, cît de lunguţă, cam de vreo douăzeci de metri, aşa, i-am zis, nu avem, dar mai treceţi, că trebuie să primim.

Nu m-aş fi obosit să îmi amintesc lucruri care, poate, nici n-au existat – deşi nimic nu e sigur, căci ontologia are capriciile ei, la fel şi memoria –, dacă n-aş fi dat, într-o zi, peste domnişoara Grace Sutherland, îşi căra părul ei imens într-o sacoşă de rafie, am privit-o cu atenţie, din profil părea reîncarnarea Siervei María de Todos Los Ángeles, poate chiar mai rău.

Comentarii

comentarii