Trăim și noi, la peluze, cu bilete ieftine și stînd în picioare, printre mormane de coji de semințe și în duhoare de haine transpirate și soioase, și ne uităm printre fumigene, fragmentat, la meciul istoriei. De douăzeci de ani încoace nu povestim despre promovare în divizia superioară, ci despre cum să cumpărăm arbitri care să ne ajute să nu retrogradăm. Fluierăm orice echipă și, de cîte ori pierdem, ne înjurăm cu patos adversarul, îi spargem geamurile autocarului și-i tăiem roțile, ba îi rupem cîteodată și arcada. După care mergem și …