Înainte de a fi colonizată de turişti, Sicilia a fost dominată de fenicieni, de cartaginezi, de greci, de romani, de arabi, de normanzi, de germani, de francezi, de spanioli, de italienii lui Garibaldi şi, în cele din urmă, de mafioţi. Premierul actual, Silvio Berlusconi – îmi explică proprietarul unei pensiuni la care am stat – este din Palermo şi este un locotenent al Mafiei. Deci, bine aţi venit în La Famiglia!

Vă avertizez! E destul de dificil să întîlneşti un mafiot pe străzile din Sicilia. Mai ales dacă alegi să mergi la Taormina, locul preferat al milioanelor de turişti americani, englezi sau germani, toţi marcaţi cu abţibilduri de grup. Taormina este destinaţia favorită şi a ruşilor, care însă n-au în piept abţibilduri, ei grupîndu-se olfactiv, după mirosul de transpiraţie. Nu mă înţelegeţi greşit. Taormina, chiar şi aşa, invadată de turişti pe care n-ai vrea să-i întîlneşti, este un loc de văzut. Pentru Amfiteatru, construit în mod magnific de greci pe o colină, cu vedere la Marea Ionică şi muntele Etna. Dar şi pentru Corso Umberto, o stradă din vremea romanilor, pentru Duommo, catedrala din sec. XIII, pentru Palazzo Corvaja, construit în sec X, care a găzduit ulterior şi Parlamentul Sicilian. Şi pentru multe altele. Vă recomand însă doar cîteva ore de petrecut în Taormina. Aglomeraţia vă va obosi ca o zi normală de ne-vacanţă, iar restaurantele vă vor seca de bani. Dacă aveţi pofte greu de controlat, căutaţi Pasticceria lui Roberto, unde găsiţi cel mai bun desert sicilian. Scump, dar excelent.

Pentru a întîlni mafioţi, trebuie să părăsiţi Taormina. Închiriaţi o maşină. Alegeţi una mică, un Fiat Panda, spre exemplu, pentru că străzile din Sicilia n-au două sensuri de mers decît pe autostradă şi, arareori, pe drumurile naţionale. Când semnaţi actele pentru maşină trebuie să ştiţi că cei 6-7 euro pe zi în plus la asigurarea full casco vă vor scuti de multe neplăceri ulterioare. Greu de crezut că veţi reuşi să evitaţi un accident în Sicilia. Eu n-am reuşit. E bine să ştiţi că nu trebuie să mergeţi la Poliţie, ci doar să vă notaţi datele persoanei care conduce celălalt autoturism avariat şi să-i anunţaţi pe cei de la închirieri, care se vor ocupa de tot. Voi continuaţi să-i căutaţi pe mafioţi.

Mergeţi neapărat la Savoca. Satul ales de Coppola pentru turnarea filmului The Godfather e la doar 30 de minute de mers cu maşina din Taormina. Liniştea acestui sat este perfect compatibilă cu diferenţa specifică lipsă din definitiţia românească a concediului/vacanţei. Eu am ajuns acolo într-o sîmbătă şi am dat peste o nuntă într-o familie de mafioţi. Au fost paşnici şi m-au lăsat să fac poze de la vreo 200 de metri. La 5 minute de Savoca aveţi un alt sat de poveste, Casalvecchio Siculo. Deasupra Taorminei, la doar cîţiva km, se află Castelmola, una dintre cele mai frumoase aşezări din Sicilia, cu o panorama extraordinară. Nu rataţi cîrciuma cu patru etaje, Turissi Bar, decorată falic chiar şi la baie. Mai la sud-vest de Taormina recomand Francavilla di Sicilia, cu Cheile Alcantara, dar mai ales Castiglione di Sicilia, probabil cea mai autentică localitate a insulei. Un sfat: mîncaţi la restaurantul Sine Tempore din Castiglione şi n-o să regretaţi. Un alt loc în care nu întîlneşti mai mult de 10 turişti e Capo di Milazzo, în nordul insulei, locul cel mai apropiat de Insulele Eoliene. Marea a săpat aici în stânci o cadă naturală cu un diametru de circa 10 metri. De bronzat, o puteţi face şi pe plajele din Taormina, doar că 10 euro pentru un şezlong, la care se adaugă cei 3,5 euro cu telegondola care te duce la plajă, e parcă prea mult. Cu maşina vă puteţi, însă, deplasa cîţiva km mai la nord, la Sant’Alession Siculo, acolo unde e o plajă magnifică, fără şezlonguri şi fără prea mulţi turişti.

Sicilia e un land of choice.

O ţară cu oameni săraci, ieşită la lumină cam odată cu noi. Da, corect, a beneficiat de Europa mult mai devreme decât noi. Dar asta nu explică zâmbetele oamenilor. Nu explică preţurile mai mici. Nu explică turismul dezvoltat agresiv.
Da, Lisabona e un oraş care, la prima vedere, pare părăginit. Faţadele nu sunt zugrăvite. Casele nu sunt renovate. Nu e Paris, nu e Viena, nu e una dintre marile capitale europene. Dar e un oraş prietenos. Unde autobuze turistice circulă din 5 în 5 minute şi cu 11 euro ţi-arată minunile trecutului.

Nu, nu sunt la fel de spectaculoase ca Notre Dame, Big Ben sau Colosseum. Dar cafeaua e excelentă peste tot şi costă cam juma’ de euro. Pisicile năpădesc castelele vechi de secole, mănăstiri de pe vremea Inchiziţiei sunt ascunse printre case şi acum locuite, iar tramvaiele circulă cu viteză redusă şi pentru turişti şi pentru localnicii care se îndreaptă spre piaţă.

Nu, Lisabona nu e un oraş spectaculos. Dar e un oraş unde te simţi acasă imediat.

Nu ştiu cine ar putea să facă asta pentru Bucureşti. Aşa că adresantul rămâne necunoscut…

M-am oprit la o mică piaţă să-mi cumpăr ceva fructe pentru drum, apoi am apucat spre ultimele trecători: Col de Cuilleute şi Col de Turino.

Iarăşi, drumurile erau foarte înguste, aproape fără trafic, doar câţiva ciclişti dârzi. Am fost surprins să întâlnesc mulţi ciclişti trecuţi de prima tinereţe, femei în jur de 50 de ani sau chiar mai vârstnice. Incredibil cum se luptau în ascensiune! Apoi, marea surpriză: coborând din Col de Turino, dintr-o dată drumul se bloca. O avalanşă, se pare, a trecut pe-aici şi a luat şi o bucată de şosea cu ea acum câteva zile. Bine că nu eram în zonă atunci!…

Vegetaţia seamănă tot mai mult a Provence acum, că ne apropiem de mare. În sfărşit! Mă uit pe kilometraj: 3050 de kilometri din Bucureşti şi am reuşit! Marea arată superb în culorile ei verde şi albastru. Sus, în munţi, eram aproape singur: ce schimbare acum cu mulţimea de maşini şi turişti! În gândul meu traversam încă munţii, fiind doar eu şi maşina mea într-un fel de intimitate…

M-am cazat la hotelul Paris-Rome, m-am schimbat repede şi m-am aruncat în apa caldă. A fost recompensa pentru tot condusul din urmă. Mă bucuram lăsându-mă purtat de apă, gândindu-mă la zilele trecute. M-am răsfăţat până şi cu o cină specială în hotel, al cărui restaurant e binecunoscut datorită unui chef menţionat în ghidul Michelin!!! Bon appetit!

Mâine voi pleca înapoi spre România; voi avea 6000 de kilometri în plus… Ceea ce este cel mai important este că mi-am îndeplinit un vis, sunt recunoscător pentru clipele astea şi fericirea mi se citeşte în ochi. Câteodată, am învăţat, drumul în sine este plăcerea şi îţi dă satisfacţie, nu dorinţa de a ajunge cu orice preţ la destinaţie…

Michael Schroeder este manager media şi a acceptat provocarea de a scrie pentru thechronicle.ro despre un altfel de vacanţă în… altfel de locuri.

***

So part four of the trip started with a good breakfast and home made marmelade. I realised the day before that my car needed a little oil: it’s normal for such a car to add a liter or so every 5000 km. Again I opened the car before starting, it has become a habit these days.

I stopped over at a little market to buy some fruits for the trip. Then the way brought me up to the last cols, Col de Cuilleute, and after this Col de Turino.

Again, the roads up there where very narrow, nearly no traffic, only very tough cyclists. I was surprised to see a lot of older cyclists, also women around 50 or more. Incredible how they fight their way up! Then the big surprise, on the way down from Col deTurino, all of a sudden, the road was blocked, apparently a avalanche which took the road with it some days before, good that we were not here then!

The vegetation now looks really like provence and the sea, yes, it is approaching. Finally, and I looked on my counter, 3050 km since Bucharest, and I made it!!! The sea looks great in its green and blue colours. Up in the mountains, I was nearly alone, now what a change, cars everywhere and tourists too. In my mind I was still crossing the mountains, being with my car and myself in a very sort-of-intimacy…

I checked in in Paris-Rome hotel, changed quickly and jumped into- the warm water. It was the recompense for all this driving. I felt happy to let myself carried by the water, the past days flashed through my mind. In the evening I offered myself a nice dinner in the hotel, which also have a well known restaurant with a Michelin cook!!! Bon appetit!

Tomorrow we will go back to Romania, and I will have 6.000 km more on the counter… What is more important, however, is that I fullfilled myself a dream, I was grateful for the time, and happyness is in my eyes. Somethimes, I learned, the road itself is the pleasure and gives you satisfaction, not the stress to arrive by all means to a fixed destination…

Michael Schroeder, media manager, kindly accepted sending thechronicle.ro these very special reports from some very special places.

Mai departe, către Briançon, apoi spre Col d’Izoard. Pe măsură ce ne apropiem de coastă, peisajul devine mai arid, vegetaţia se schimbă, amintindu-mi deja de Provence…

Am plănuit iniţial să fac o oprire în Vars, însă m-am decis să „forţez” până la Valberg, un orăşel frumos unde am găsit liniştea pe care o căutam. De data asta m-am cazat la un bed&breakfast mai retras, la un castel pe o colină, cu privelişti fantastice împrejur. Puteţi să-l încercaţi când treceţi: se numeşte La Croix Saint Jean.

Înainte de culcare, m-am mai urcat o dată în maşină. Nu mă pot sătura: motorul ăsta, vechi de 25 de ani, merge ca un ceas şi iubeşte şoseaua în coastă. Mi-a fost recomandat un tur către Gorges du Cians et de Daluis. Ce comoară! Arată precum Colorado: canioane, stânci şi şosele spectaculoase. Îmi place să descopăr provincia prin întâmplare; ce împlinire când spontaneitatea e răsplătită astfel!

Mâine vom întâlni marea, deja se simte…
(va urma)

Michael Schroeder este manager media şi a acceptat provocarea de a scrie pentru thechronicle.ro despre un altfel de vacanţă în… altfel de locuri.

***

(…) I left Valloire early in the morning, wonderful breakfast in the Hotel de la Poste with real pain au chocolat!! This time, I drove up to Col du Galibier, which is a must each year in the Tour de France. This is real fun, to drive up to over  2600 m 1st gear, second, third, bend 180 degree, down in first gear and so on. You  can really get addicted to this. Again on the top wondeful views, cows and sheeps are running around freely so be aware!

Further to Briançon, then to the Col d’Izoard. The more we approach the coast, the drier the landscape gets, also the vegetation is changing, reminding me already of Provence…

I originally planned to make a stop in Vars, but then decided to push through until Valberg, a beautiful little town with great views and the tranquility I was looking for. This time, I booked into a private bed and breakfast, in a chalet on the hill with a fantastic view over all. Check it out  when you come by, it is called La Croix Saint Jean.

Before going to bed, I grabbed the car again, I cannot get enough, this 25 year old engine is working like a clock and loves the mountain drive. I was recommended a round tour to Gorges du Cians et de Daluis. What a treasure! It looks like Colorado here with canyons, rocks and nice roads again. I love to discover the countryside by surprise, how beautiful it is when spontaniousness is rewarded like this!

Tomorrow we meet the sea, I can already smell it…
(to be continued)

Michael Schroeder, media manager, kindly accepted sending thechronicle.ro these very special reports from some very special places.

După asta, treci prin Beaufort pentru a ajunge în următorul col, Cormet de Roselend. Din nou privelişti superbe, văi largi şi lacuri imense care te fac să te gândeşti că eşti în Canada sau Peru. Din fericire, maşinii mele de epocă îi plac curbele pentru că numai ieri cred că am trecut prin 2000!!

M-am oprit, pentru prânz, în Bourg St.Maurice, continuând traseul Route des Hautes Alpes către alte zone binecunoscute ca Val d’Isere, Tignes şi alte paradisuri ale sporturilor de iarnă. E bine şi iarna, pentru că schiezi, dar şi vara poţi aprecia plimbările şi priveliştile cu adevărat unice.

Şi acum, probabil atracţia majoră a întregii excursii, Col de l’Iseran, trecătoare care atinge, în punctul maxim, altitudinea de 2770 de metri!!! Este mai sus decât orice vârf din bătrâna Românie. În cei 20 de kilomteri de “ascensiune” nu e deloc uşor să eviţi toţi cicliştii care încearcă să-şi copieze idolii din Tour de France, competiţie ce care traseul chiar pe aici. Am petrecut ceva admirând priveliştea şi bucurându-mă de aerul rarefiat şi curat.

Următorii 50 de kilometri m-au adus în văile Maurienne, frumoase şi sălbatice, în acelaşi timp. Am intrat printr-o ultimă trecătoare, Col de Telegraphe, înainte de a mă opri în Valloire, loc în care am stat şi cu părinţii mei, acum 40 de ani!
(va urma)

Michael Schroeder este manager media şi a acceptat provocarea de a scrie pentru thechronicle.ro despre un altfel de vacanţă în… altfel de locuri.

***

After a nice breakfast in Hauteluce (photo) I payed a special visit to Mont Blanc, the highest mountain in Europe. If you take the Col de Joly, which drives you up till 2000m, you nearly drive into him (photo). What a view!! The Mont Blanc is always covered with thick snow, no wonder: with over 4500 m he is nearly touching the sky.

After this, the city of Beaufort to face the next col, Cormet de Roselend. Beautiful views again, huge valleys and lakes make you think are in Canada or Peru. Happily my vintage car likes the curves, think I did over 2000 today!!

I had a little lunch in Bourg St.Maurice to continue afterwards to some quite well known areas like Val d’Isere, Tignes and other ski paradises. Sure it’s great to ski but in the summer you can appreciate walks and views that are really unique.

And then, probably the major attraction of the whole trip, Col de l’Iseran which reaches incredible 2770 m!!!! This is higher than any mountain in good old Romania. Over 20 km to drive up, it is not so easy to avoid the cyclists who all come here to immitate their heros from the Tour de France that is regularly passing here. I stayed some time there to enjoy the view and the clean slightly thinner air.

The next 50 km brought me down into the valleys of Maurienne, beautiful and wild at the same time. I took one last col, Col de Telegraphe, before stopping in Valloire, where I stayed with my parents 40 years ago!
(to be continued)

Michael Schroeder, media manager, kindly accepted sending thechronicle.ro these very special reports from some very special places.

corespondenţă specială din Alpii Francezi

Încă din copilărie am fost foarte ataşat de Nisa şi de Alpii Francezi – cu trecătorile lor şi liniile lor sinuoase fără de sfârşit! Aşa că am decis, aflat între două joburi, să redescopăr aceste locuri, de această dată plecând din România, cu… maşina!

Poate fi un lucru nesăbuit, dacă vă gândiţi la distanţele mari. Dar mi-am dorit asta: am părăsit Bucureştiul, cu următoarea oprire la Arad. Mi-a plăcut Hotelul Coandi, din centrul Aradului, cu preţuri rezonabile şi garaj pentru maşina mea cabrio de epocă. Următorul stop: Munchen, capitala secretă germană ce reuneşte perfect tradiţia şi inovaţia. Oprire la Hotel am Markt în Virtualienmarkt, hotel care e foarte ieftin pentru Munchen (cam 40 EUR pe noapte). 1500 de kilometri parcurşi aşa nu sunt foarte dificili, dacă nu eşti disperat să ajungi cât mai repede.

După Munchen, dai de Bodensee, un lac aflat în drum spre Elveţia. Este cel mai mare lac al Gemaniei şi deosebit de frumos (vezi fotografia de pe feribot). În loc să alegi ruta rapidă via Lindau, traversezi lacul în dreptul oraşului Meerburg, partea denord, cu ajutorul feribotului. Lacul uneşte mai multe ţări şi deschide drumul către Elveţia şi Franţa.

Următoarea atracţie este lacul Leman cu binecunoscutele oraşe Geneva, Montreux şi Lausanne pe mal. Îmi place să mă opresc la Montreux Palace pentru o cafea: acest venerabil hotel, cu vedere spre lac, te poartă în timp cel puţin 100 de ani, imaginându-ţi înalta societate lâncezind şi povestind. Lacul Leman este imens şi mult mai atrăgător pentru lux decât un lac german: luxul abundă, odată cu priveliştile perfecte. Pe malul francez poţi zări, de exemplu, pescari făcându-şi de treabă.

Acum lucrurile devin mai serioase: Alpii ţi se aştern, maiestuoşi, în faţă. Doamne, munţii din România şi chiar cei din Germania par miniaturali acum!… Am decis să urmez celebrul drum Route des Hautes Alpes (sau Route des Grandes Alpes) care te poartă prin locuri minunate şi privelişti nemaiîntâlnite. Am intrat pe drum pe la Thonon les Bains, apoi Cluses pentru a ajunge la prima trecătoare (col, în franceză): Col de la Colombiere. Această destinaţie e faimoasă datorită la fel de faimosului Tour de France: şoseaua e plină de numele fanilor care-şi susţin cilcistul favorit.

După alte câteva trecători, m-am oprit la fermă în Hateluce, unde am găsit servicii de calitate foarte bună şi de unde, mai important, poţi vedea Mont Blanc, cel mai înalt vârf muntos din regiune!!

(va urma)

Michael Schroeder este manager media şi a acceptat provocarea de a scrie pentru thechronicle.ro despre un altfel de vacanţă în… altfel de locuri.

***

Since my childhood, I felt very much attached to Nice and also the French Alps – with their never ending curves and “cols”. So I decided in between two jobs to discover this area again, this time from Romania, and by car!

This is quite a crazy thing, taking into account the huge distances… I wanted it so I left Bucharest first to stop in Arad. I liked Coandi Hotel in the center which has quite reasonable pricing, and a good garage for my vintage convertible car. Then another hop to Munich, the secret German capital which perfectly reunites tradition and innovation. Stop at the Hotel am Markt at Viktualienmarkt, which is very cheap for Munich, with around 40 euros. 1500 km like this, was not so hard if the desperate whish of a quick arrival does not dominate you.

Then, after leaving Munich, make a stop at the lake Bodensee, which is on the way to Switzerland. This lake is Germany’s largest, and extremly beautiful (see photo from ferry). Instead of taking the fast way via Lindau, cross the lake by the city of Meerburg, on the North side and take a ferry. This lake reunites several countries and opens the way to Switzerland, France.

Next attraction is the the Lake Leman, with Geneva, Montreux and Lausanne being pretty well known, on its shores. I like to stop over at Montreux Palace for a coffee. This old hotel with a view on the lake brings you back in time at least 100 years, imagine the high society, sitting and chatting. The Lake Leman is huge also-more luxurious though than the German lake. Everywhere luxury and perfect views (see photo with flag). On the French side you’ll find small harbors with fishermen sitting around.

Now things become more serious. The Alpes pop up in front of you so majestically. My God, the Romanian or even German mountains look like little toys… I decided to follow the well known Route des Hautes Alpes (or Route des Grandes Alpes) which brings you to all the nice places and views you have never seen before. I took the road at Thonon les Bains, then Cluses to join the first col, Col de la Colombiere. This destination is well known from the Tour de France, the whole street is full of names of fans motivating their favorite racer.

After some more cols, I stopped over at a farmhouse in Hauteluce, which is of great quality and service, with swimming pool (La Ferme du Chozal). What a great view, then, on Mont Blanc, the highest peak around!!!

(to be continued)

Michael Schroeder, media manager, kindly accepted sending thechronicle.ro these very special reports from some very special places.

Ne lăudăm oricui, oricând şi oriunde că suntem ospitalieri. Că iubim musafirii şi că le dăm şi haina de pe noi, numai să se simtă bine… Ce nu mi-e clar e de ce ospitalitatea asta, dacă tot e în firea noastră din moşi strămoşi, nu se manifestă şi în turism.
Oare chelnerii de prin restaurantele noastre vin din alte ţări şi n-au crescut cu imaginea ospitalităţii în faţa ochilor? Oare e aşa greu de înţeles că mâncarea rece şi proastă nu e obligatorie?
Oare hotelierii noştri au uitat că patul cel mai bun e pentru oaspete, nu camerele scumpe şi pline de igrasie?

Habar n-am dacă spaniolii, francezii, portughezii sau italienii se laudă cu ospitalitatea. Dar ştiu că, procentual vorbind, rata de enervare în aceste ţări e mult mai mică decât la noi. Stai mai rar 5 ore după mâncare, îţi zâmbesc mai des, te fură mai cu bun simţ la notă, ai autostrăzi pe care poţi să mergi dintr-o parte în alta a unei ţări fără sa te sufoci în traficul prin sate şi sătuce.

Plus că – şi da, să zicem că e zgârcenie – e mai ieftin.

Ministerul Turismului a lansat recent la Paris o campanie de promovare a României. Şi cauţi, de curiozitate, ofertele. Pe easyvoyage.com, de exemplu… Şi găseşti, pentru o săptămână, oferte “de la” 1.079 de euro. Fără să scrie pe undeva ce e inclus în pachetul ăsta.

Uşor scump, te gândeşti, în condiţiile în care cu 2.000 şi ceva pentru două persoane te duci vreo 2 săptămâni pe marginea unui Ocean. Ca să nu vorbim de Grecia, unde pe acelaşi site ofertele pleacă de la 200 de euro. Sau de Croaţia, unde tot pe-acolo sunt preţurile.

Ospitalitate să fie, dar măcar să ne-o permitem…

Destinaţia de vacanţă a anului 2009 este Australia, mai precis  Bay of Fires, o plajă de lângă oraşul St. Helen din Tasmania. Lonely Planet, compania australiană ce a publicat aproape 500 de ghiduri de călătorie, la care şi-au adus contribuţia 300 de autori, cumparată în 2007 de BBC Worldwide pentru 100 de milioane lire sterline, a plasat-o pe primul loc. Times Online descrie zona ca fiind ‘coasta secretă a Tasmaniei, întinsă precum harta comorilor unui pirat’. Se spune că pe această plajă poţi prinde cel mai frumos bronz, ajuns aici poti să te pierzi prin Parcul Naţional Mount William, poţi ajunge la Marea Barieră de Corali din Cairns sau, dacă vrei pur si simplu să leneveşti, poţi închiria o casă de vacanţă cu aproape 100 de euro pe noapte.

Australia are însă şi un alt atu: gradul înalt de civilizaţie. Mai multe oraşe australiene au fost votate anul acesta în ‘World’s Top 100 Most Livable Cities’. Mărturisesc că aş vedea Tasmania, aş lenevi pe plajele australiene, aş admira cangurii sau diavolii tasmanieni şi aş participa la o croazieră, să vad Marea Barieră de Corali, una dintre minunile naturale ale lumii.

Dar mai mult decât  toate acestea, aş alege Australia şi pentru a rememora, acolo, istoria  personajului din filmul cu acelasi nume.