Toyota România mi-a oferit pentru drive test varianta de echipare IQ2 cu o cutie de viteze automată Multidrive. Maşina reprezintă în acest moment, până la apariţia variantei mai puternice de 99 CP, vârful de dotare. Iar ca să vă faceţi o idee de ce înseamnă asta trebuie spus că am avut parte de: tapiţerie parţială din piele, scaune încălzite, climatizare automată, pornire fără cheie, oglizi rabatabile electric, radio CD mp3 ş.a. Preţul este unul pe măsură: 14900 Euro fără cutia de viteze automată şi aproape 16000 Euro cu Multidrive.
Dar preţul, în cazul acestei maşini, este o chestiune de posibilităţi. Fie eşti dispus să-l plăteşti, fie nu. Întrebarea rămâne aceeaşi: a reuşit Toyota să producă maşina urbană premium care să motiveze acest preţ?

Marea diferenţă între IQ şi alţi „pitici” pentru oraş este capacitatea acestuia de a te face să te simţi ca într-o maşină mare. IQ oferă surprinzător de mult spaţiu lateral, iar persoanele de pe locurile din faţă se simt cu adevărat confortabil. Ai loc pentru picioare şi ai loc pentru coate. Ai atâta loc, încât comenzile plasate între scaune, inclusiv frâna de mână (care din motive de construcţie e mai aproape de pasager decât de şofer), sunt aproape incomode.

Izolaţia fonică este bine realizată, iar zgomotelele exterioare şi cele de la motor sunt abil filtrate. Tot ca parte a senzaţiei de „maşină serioasă” este şi trenul de rulare. Aşezată pe jenţi de 15 inch, Toyota IQ este foarte stabilă şi deşi nu are pretenţii de sportivitate se ţine tare şi se înclină foarte puţin în curbele atacate în viteză. În cazul în care şoferul exagerează şi riscă să piardă aderenţa intervine fără probleme sistemul de control al stabilităţii.

Interiorul este bine realizat şi confortabil. Scaunele sunt parţial îmbrăcate în piele şi au tetiere integrate asemeni celor de competiţie. În acelaşi stil, volanul mic şi robust are o tentă sportivă şi este uşor aplatizat în partea inferioară.

Zona centrală găzduieşte comenzile şi display-ul climatizării şi foloseşte cu eficienţă spaţiul mic fără a îngrămădi prea multe butoane. Problema este cu al doilea display, cel pentru sistemul audio şi computerul de bord. Acesta este mic, plasat undeva în stânga bordului şi aglomerat cu informaţii: temperatură, oră, post de radio, kilometraj etc. Asta îl face greu de citit, iar impresia este că cineva a uitat de el în faza de proiectare şi l-a adăugat ulterior.

Maşina poate găzdui trei persoane adulte şi un copil, dar în această configuraţie portbagajul nu mai este suficient decât pentru setul legal obligatoriu (triunghi, trusă medicală, etc). Portbagaj există doar atunci când scaunele din spate se rabatează (fie unul, fie amândouă). Spaţiul astfel creat e mai mult decât suficient pentru bagajele de weekend ale unui cuplu. Nu există un torpedou, ci mai degrabă un buzunar din textil prins cu un sistem velcro pe care după ce l-am desprins am avut probleme în a-l prinde la loc.

Motorul de 1 litru şi 68 de cai putere îşi face datoria cu brio şi imprimă un caracter agil chiar şi atunci când este cuplat la o cutie de viteze Multidrive. Cifrele nu-i fac dreptate: 15,3 secunde până la 100 km/h este foarte mult, dar maşina este suficient de rapidă până la 50-60 km/h.

În trafic, IQ este o plăcere. Se strecoară uşor, se parchează uşor şi îşi face loc de pe o bandă pe alta fără probleme.  Dar, mai presus de toate, IQ este extrem de manevrabil în spaţii mici. Raza sa de bracaj este de doar 3,9 metri. Comparativ, la un Smart (care e mai mic) raza este de 4,4 m, la VW Polo ajunge la 5,3 m, iar la Laguna la 6 m. Practic, la volan ai impresia că te poţi întoarce pe loc. Lăţimea este cam mare pentru acest tip de maşină, dar confortul interior şi ţinuta de drum trebuiau plătite.

În test nu am putut determina consumul mediu cu obiectivitate. Toyota susţine că este de 5,7 litri în oraş pentru modelul cu Multidrive. Probabil că depinde mult de şofer, dar personal nu cred că aş putea scoate mai puţin de 7,5 litri/100 km.  Consumul instant în cazul unei viteze de 50-60 km/h oră este de 3,8-4 litri la 100 km.

Toyota IQ este o maşină foarte bună pentru oraş. Oferă o gamă de dotări nemaintâlnită în segment şi te face să te simţi confortabil la volan. Problema este că toate soluţiile tehnice constructive inovatoare (rezervor sub podea, transmisie şi direcţie regândite etc) nu spun absolut nimic celui care se suie la volan şi e dispus să plătească între 13 şi 16 mii Euro. Omul vrea o maşină fără cusur şi nu e interesat de costurile de cercetare sau de producţie. Iar din acest punct de vedere, IQ este un produs perfectibil.

De ce mi-aş cumpăra IQ?

Pentru că este cea mai bună şi mai bine dotată maşină urbană.

De ce nu mi-aş cumpăra o Toyota IQ?

Deşi are un preţ explicabil prin inovaţie şi dotări, nu poţi să nu rămâi cu impresia că se putea ceva mai bine la aceeaşi bani.

Înainte de a vorbi despre o maşină de oraş mă simt nevoit să fac unele precizări:
1.    O simplă şi subiectivă observaţie asupra maşinilor care aglomerează traficul urban te duce la concluzia că 90% din automobile sunt folosite pentru transportul unei persoane sau a maxim două.
2.    Maşina de oraş este a doua maşină a unei familii şi ca atare nu se caută la portbagaj sau la numărul de uşi.
3.    Dimensiunile reduse ale unei maşini nu presupun şi costuri reduse de achiziţie sau producţie. Faptul că un Fiat Panda este mai ieftin decât un Fiat Bravo este din cauză că maşina este: mai puţin sigura, mult mai simplă şi mult mai puţin dotată.

Şi ca să revenim la oile noastre, trebuie spus că până acum doar Smart dădea semne că oferă o maşină de genul acesta (bine făcută şi bine echipată). Şi spun dădea semne, pentru că la 10.600 Euro pret de pornire, un Smart nu oferă standard aer condiţionat sau geamuri electrice şi este cam spartan la interior.

Intră în scenă Toyota IQ. Dacă e să te iei după comunicatul de presă, maşina este o adevărată revoluţie. Dar comunicatele de presă sunt mereu aşa. Important, până la un test drive, este ceea ce se citeşte printre rânduri.

IQ are patru locuri şi o lungime cu doar 30 cm mai mare decât Smart. Ceea ce este însă esenţial este faptul că japonezii au gândit fiecare părticică a maşinii pentru a face economie de spaţiu fără a face rabat de la calitate. Şi să nu uităm cine a dus pe culmi glorioase miniaturizarea: scaunele sunt mai subţiri, unitatea de aer condiţionat este compactă, rezervorul plat este sub podea, iar componentele transmisiei şi ale direcţiei au fost regândite încât să valorifice la maxim puţinul spaţiu disponibil. Rezultatul este o maşină foarte mică, perfectă pentru două persoane şi cumpărături, dar capabilă să transporte patru persoane fără alte bagaje. Informaţiile oficiale nu spun dacă pentru a schimba un bec este nevoie să se dea jos motorul…

Partea bună este că maşina are 5 stele la siguranţă, se vinde cu jenţi din aliaj de 15 inch – şi nu cu roţi de cărucior de supermarket – cu aer condiţionat, geamuri şi oglinzi electrice, radio cd cu mp3 plus alte dotări care te fac să te simţi confortabil. Partea proastă este că preţurile încep de la 13000 Euro şi merg până spre 16800 Euro.
IQ se bazează pe un motor de un litru şi 68 de cai putere – disponibil şi pe modelul AYGO – şi pe un motor mai nou de 1,33 litri şi 99 cai putere. Ambele sunt alimentate cu benzină. Consumul mixt este de 4,3l/100km si respectiv 4,8l/100km. Performanţele dinamice nu merită menţionate, dar ajunge să spunem că motoarele sunt vioaie şi nu te vor face de ruşine la semafor.

De ce mi-aş cumpăra una?
Pentru că este prima maşină de oraş care răspunde la standardele actuale de confort.
De ce nu mi-aş cumpăra IQ?
Ca să evit glumele pe seama calităţilor mele intelectuale ce trebuie completate printr-o achiziţie auto, dar mai ales pentru că japonezii încă nu înţeleg ideea de maşină draguţă/simpatică/cute.