Roua Viciosa s’a născut în cel mai frumos oraş, în cea mai frumoasă dintre ţările posibile, cu un regim politic blînd, mizînd totul pe cartea unui consumerism auster, încurajîndu’se chiar mesajele publicitare de genul „cumpără doar un sfert de maşină de spălat la 0,1% din preţul unei maşini întregi”, plusînd pe excesul spiritual într’un oraş unde plouă 24 de ore din 24, 28, 30 sau 31 de zile pe lună, 12 luni din 12 luni posibile şi sîntem siguri că dacă numărul lunilor ar fi fost mai mare de douăsprezece şi că după decembrie nu ar fi urmat ianuarie ci mergundor, gehyntar, lertusimc, audura, ferunop, jebik, hazin, vepordar, darduronk, somelere, bubadarg şi mergeder, şi că mergundor ar fi avut 24 de zile, gehyntar 33, lertusim 41, audura 22, ferunop 30, jebik 29, hazin 31, vepodar 29, darduronk 27, somelere 41, bubadar tot 41, iar mergeder 17, în toate ar fi plouat oră de oră, zi de zi, lună de lună şi an de an, fie că anul ar fi avut 364, 365, 729 sau 730 de zile.
Roua abia împlinise 18 ani şi în această atmosferă spiritual-ploioasă nu e deloc de mirare că era studentă în acelaşi timp la medicină, arhitectură, litere, academia de film şi utilaje industriale deşi, e momentul să o spunem acum şi nu mai tîrziu, sau poate chiar deloc, că ploaia şi politica guvernamentală nu erau factori suficienţi pentru ca mulţi din locuitorii acestui minunat oraş să nu aibă nevoie măcar de cel mai simplu transplant dentar, de o bucată de pîine sau o fărîmă de minte în plus şi vicii mai puţine, căci pe străzi, sub mari umbrele sociale, desigur, puteai zări, mai ales pe la periferii sau chiar în întunericul centrului oraşului oameni fără minte, împătimiţi de alcool şi depravaţi, iar diagonalele fine care îţi mai permiteau să ghiceşti feţele oraşului, ale străzilor şi ale locuitorilor săi nu te puteau împiedica să nu observi fumul gros al ţigărilor proaste, al alcoolului, ori aburii trupurilor de vînzare.
Roua este imună la dorinţa soarelui, la îndemnul acestuia spre nuditate? Oare ce va face ea prinsă între amăgirile celor care o doresc? Cine o va cuceri? Alferdo, politicianul pe care toţi îl cred criminal şi corupt, singurul care se plimbă într’un Mercedes alb decapotabil? Juan, instalatorul de viţă nobilă, cultivator de meduze şi traficant de proteze dentare? Unchiul Marcel, fin cunoscător al celor 1001 de nopţi care a crescut’o pe Roua şi căreia i’a insuflat respectul pentru morală şi cunoaştere numai pentru a o seduce şi a se căsători cu ea cînd Roua va împlini vîrsta legală? Perfido Agua Blu Trois Couleurs, coleg cu Roua la toate cele cinci facultăţi, sărac, dresorul borcanelor de dulceaţă acustică? Cei cinci verişori gemeni din îndepărtatul Zanzibar? Cercetătorul meteorologic Basil, 46 de ani, doi copii şi o soţie superbă, sosit în oraş cu o bursă de cercetare doar pentru 2 ore? Padre Fefină, stîlpul de moralitate al oraşului, preot-decatlonist la cei 85 de ani?
Amănunt tulburător: toţi iubitori de operă. Unde merg, lăsînd deoaprte pasiunea de nezdruncinat pentru infinita Roua, deoarece în fiecare seară a primei zi din lună, cînd oraşul e cuprins de ceaţa ploii şi de fum, o siluetă fragilă părăseşte casa în care, zic unii, locuieşte chiar Roua, se strecoară pe lîngă umbrele şi deziluzii şi intră la Opera Oraşului Picăturilor de Ploaie, în căutarea chipeşilor bărbaţi aflaţi singuri în lojă. Cine va fi norocosul?
……
V’ar plăcea să vizionaţi o astfel de telenovelă?
Dacă aveţi o viziune proprie, Todo Alemán, un proiect Goethe-Institut, vă invită să participaţi la concursul de telenovele. Data limită pentru trimitere a scenariilor: 31 decembrie, 2009.
Poftă la rîs şi scris!

Foto: ©2009 Iulia Stoian