Treci pe lângă tarabele cu presă şi te întrebi unde a dispărut femeia.

Femeia de lângă tine, cea diafană, misterioasă, cu sâni rotunzi, mirosind discret a un parfum necunoscut, dar suficient de şiret să te prindă cu vraja lui amestecată cumva nedesluşit cu parfumul pielii. Femeia au ascuns-o între copertele groase și lucioase de care stau rezemați munții de silicoane din toate zonele corpului. Femeia din reviste – cea la care aspiră, fără să generalizez aici, milioane de femei şi bărbați deopotrivă – a devenit model social, nu doar estetic. Rânjetul fotoșopat, burțile cropate, sânii augmentați de chirurgii care schimbă specia și cultura suburbană aduc pe tarabă noul tip de femeie.

- Știţi, dacă se poartă, dacă e în trend, ce pot face eu?

Mi-e sete de Lindbergh. Peter Lindbergh, fotograf și artist vizual german, cel care a contribuit, în anii ’90, la crearea “supermodelului”. Uitați-vă prin fotografiile lui: câtă discreţie, câtă seducție, câtă absență a fotografului din scenă! Ești doar tu și Femeia. Mie dor de el azi, când viața noastră a devenit mixul perfect de porn, need for speed, supergadget. Cu superheroes, enhanced men and women.

Mi-e dor de Lindbergh, să stau cu el să ne pierdem în ochii femeilor diafane. Și-apoi să pornim o misiune sfântă de recucerire a minților. Așa, o cruciadă în numele misterului feminin.