Metafora fricii

„un căcat e viața ta, poți doar să te piși pe ea” era scris pe pereții unei barăci montate într-un talcioc comunist din românia. poate că era chiar gura regimului totalitar care le vorbea propriilor tovarăși. e poate și fraza

Salutări din dictatură

Am renunțat să-mi mai port numele. Când mă întreabă de numele meu, eu nu le spun decât că sunt interogată; că nu sunt altceva decât chemată. Aici, singurele lucruri care se adeveresc sunt minciunile. Inventez minciuni, minciuna că bunicul meu

Mă cheamă tot mai des

Titlul de cea mai bună traducere a anului se acordă Corinei Bernic pentru romanul Astăzi mai bine nu m-aș fi întâlnit cu mine însămi (Heute wär ich mir lieber nicht begegnet, 1997) scris de Herta Müller. Născută în 1981, Corina

Herta Müller: Patria mea a fost un sîmbure de măr. Fragment în premieră

Această omniprezentă urîțenie a fost unica egalitate a socialismului. Urîțenia era intenționată, aparținea programului dictaturii. Omul era plictisit pînă peste cap de obiectele pe care le avea la dispoziție în socialism: case de beton, mobilă, ghivece, vesélă. În așa fel

Herta Müller, cetățean de onoare al Berlinului?

Două articole din publicația germană Die Welt (17 iulie și 22 iulie) tratează subiectul acordării/neacordării titlului de cetățean de onoare al Berlinului scriitoarei germane de origine română Herta Müller, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură în 2009. Și cei de

România 4×4

William Totok, Richard Wagner, Helmuth Frauendorfer, Herta Muller. Grupul celor patru. Patru scriitori germani, pe care îi ştiam din librării şi de la Europa Liberă, cu vocea limpede a lui William Totok în prim plan. Vocea limpede care îţi dădea

Primul scriitor român care a luat premiul Nobel este Herta Müller?

Cât oare din identitatea românească este întruchipat de această scriitoare de etnie şi de limbă germană, născută în 1953 în Banat, dintr-un fost soldat Waffen-SS şi o mamă ce fusese deportată cinci ani în Rusia? Memoria deportărilor, a muncii forţate,