Posts Tagged 'godard'

Quentin Tarantino: „My job is to make the audience laugh at crazy shit.”

Pe 7 decembrie 2015, Bret Easton Ellis Podcast l-a avut invitat pe Tarantino. Două ore de turuială, cu un intro-monolog de jumătate de oră al lui Ellis. Fetișul meu din adolescență a fost să stau întins în pat, să fumez

Quentin Tarantino: „My job is to make the audience laugh at crazy shit.”

Pe 7 decembrie 2015, Bret Easton Ellis Podcast l-a avut invitat pe Tarantino. Două ore de turuială, cu un intro-monolog de jumătate de oră al lui Ellis. Fetișul meu din adolescență a fost să stau întins în pat, să fumez

Alphaville și Dogville. Despre imposibilitatea iubirii în două orașe ficționale

Alphaville (1965) și Dogville (2003) sunt radiografii ale noii structuri ideologice în care ne ducem traiul cotidian, reduşi, particulă cu particulă, la biologie. Ca progenituri ale lui alpha, nu mai putem gândi în afara sferei profitului; profitul este cel care,

Alphaville și Dogville. Despre imposibilitatea iubirii în două orașe ficționale

Alphaville (1965) și Dogville (2003) sunt radiografii ale noii structuri ideologice în care ne ducem traiul cotidian, reduşi, particulă cu particulă, la biologie. Ca progenituri ale lui alpha, nu mai putem gândi în afara sferei profitului; profitul este cel care,

Hitchcock și principiile de viață deduse

I. Având dezvoltate capacităţi bune de orânduire, serile sunt eficiente, dar mai ales ambivalente. Vestite pentru linişte, dar şi zgomot, pentru afecţiune, dar şi violenţă, pentru obscurare, dar şi dezvelire. Hitchcock m-a lămurit că o zi care promite începe prin:

Hitchcock și principiile de viață deduse

I. Având dezvoltate capacităţi bune de orânduire, serile sunt eficiente, dar mai ales ambivalente. Vestite pentru linişte, dar şi zgomot, pentru afecţiune, dar şi violenţă, pentru obscurare, dar şi dezvelire. Hitchcock m-a lămurit că o zi care promite începe prin:

Arhitectura suspansului

Archdaily ne-a semnalat alaltăieri retipărirea volumului The Wrong House: The Architecture of Alfred Hitchcock, în care Steven Jacobs analizează rolul arhitecturii în filmografia lui Hitch şi modul în care Hitch s-a folosit de tertipurile arhitectonice în a-şi crea semnătura. Una

Arhitectura suspansului

Archdaily ne-a semnalat alaltăieri retipărirea volumului The Wrong House: The Architecture of Alfred Hitchcock, în care Steven Jacobs analizează rolul arhitecturii în filmografia lui Hitch şi modul în care Hitch s-a folosit de tertipurile arhitectonice în a-şi crea semnătura. Una

Libérer et fédérer

Știți, suntem departe de Bizanț. Ceea ce se deschide în fața noastră seamănă cu o istorie. Iată-ne în fața unui fel de zero. Am întâlnit o dată neantul. Format dolar. Când întrebi un puștan, de ce ai furat ceasul ăla,

Libérer et fédérer

Știți, suntem departe de Bizanț. Ceea ce se deschide în fața noastră seamănă cu o istorie. Iată-ne în fața unui fel de zero. Am întâlnit o dată neantul. Format dolar. Când întrebi un puștan, de ce ai furat ceasul ăla,

Sentimentul încă neinventariat

Întâi, am urmărit-o câteva zile la rând. Nu-i văzusem niciodată chipul, pentru că mă temeam de o intersectare nepotrivită. Apoi, am stat de vorbă cu ea; se uita la mine ca într-un abis. M-a întrebat de ce scriu despre moarte.

Sentimentul încă neinventariat

Întâi, am urmărit-o câteva zile la rând. Nu-i văzusem niciodată chipul, pentru că mă temeam de o intersectare nepotrivită. Apoi, am stat de vorbă cu ea; se uita la mine ca într-un abis. M-a întrebat de ce scriu despre moarte.

New York Herald Tribune, careva?

À bout de souffle l-am văzut cu toţii de câte ori am crezut de cuviinţă. O dată, de cincizeci de ori. Ştim toate gesturile lui Belmondo şi Jean Seberg, toate cadrele lui Godard. Dar ce şi câte ştim despre fotograful

New York Herald Tribune, careva?

À bout de souffle l-am văzut cu toţii de câte ori am crezut de cuviinţă. O dată, de cincizeci de ori. Ştim toate gesturile lui Belmondo şi Jean Seberg, toate cadrele lui Godard. Dar ce şi câte ştim despre fotograful

Béton, mon frère

Dacă Rousseau are cel mai faimos şi recognoscibil prenume din istorie, acelaşi lucru l-am putea spune despre iniţialele cu care se semnează Godard. Internetul a fost infectat recent de, zice-se, primul scurt metraj realizat în 1953, de domnul J.L.G. Din

Béton, mon frère

Dacă Rousseau are cel mai faimos şi recognoscibil prenume din istorie, acelaşi lucru l-am putea spune despre iniţialele cu care se semnează Godard. Internetul a fost infectat recent de, zice-se, primul scurt metraj realizat în 1953, de domnul J.L.G. Din

QUO VADIS, EUROPA?

Toată lumea ştie că Europa este deja (pe cale să devină) minoră. Toată lumea e conştientă că Europa se va duce de râpă, mâine-poimâine. Dar nu toată lumea poate muri „fără să fi văzut vreodată o Europă fericită.” Punem în

QUO VADIS, EUROPA?

Toată lumea ştie că Europa este deja (pe cale să devină) minoră. Toată lumea e conştientă că Europa se va duce de râpă, mâine-poimâine. Dar nu toată lumea poate muri „fără să fi văzut vreodată o Europă fericită.” Punem în