
Aşadar, partea a patra a excursiei a început cu un mic dejun straşnic şi cu marmeladă făcută în casă. Mi-am dat seama ieri că maşina mea avea nevoie de puţin ulei: e normal pentru un asemenea motor să adaugi 1 litru de ulei la fiecare 5000 de kilometri. M-am uitat din nou sub capotă înainte de a pleca: a devenit un obicei zilele astea. …

(…) Am plecat din Valloire dimineaţa devreme, după un delicios mic dejun la Hotel de la Poste, cu pain au chocolat adevărat! De data aceasta, am condus până la Col du Galibier – o etapă obligatorie în Tour de France. Cu maşina, e foarte distractiv să urci până la 2600 de metri în treapta I, apoi a doua, a treia, curbă ac de păr, cobori din nou în treapta întâi şi tot aşa. Poţi deveni dependent de asta. Şi aici, în Col du Galibier, privelişti splendide, vaci şi oi care aleargă libere… aşa că fiţi atenţi! …
Îmi plac poveștile cu femele alpha!
Îmi place Carla Bruni, goală în pictorialele ei de modă de acum 10 ani. Îmi place Carla Bruni-Sarkozy îmbracată, în grădinile Palatului Elysees. Îmi place Carla Bruni care sfidează, la 40 de ani, cu un CV exploziv. Îmi place că a făcut un copil cu un tânăr filosof, că a recunoscut că monogamia e o tâmpenie și că acum e Prima Doamnă a Franței. …
Zilele trecute, o caricatură publicată în presa franceză, îl arăta pe preşedintele iranian Ahmadinejad, rostindu-şi de la tribuna Conferinţei pentru drepturile omului, discursul său profund anti-israelian. De undeva de lângă el, Ségolène Royal, fosta contracandidată a preşedintelui francez Nicolas Sarkozy în alegerile pentru funcţia supremă, îi spunea liderului de la Teheran: “Vreţi să le cer scuze în numele dumneavoastră? Sunt maestră la aşa ceva…”.
|
Categorii: International,Opinion Tags: Franța, politică externă Comentarii: 0 |