Eu m-am gîndit ca lucrătorii din sistemul public, în zilele de concediu fără plată care îi aşteaptă, să se întîlnească între ei: să se răsfeţe, să joace jocuri de societate, să facă amor, să-şi gătească mîncăruri uşoare, să savureze cafeaua de dinainte şi ţigara de după. Căci au atîtea de povestit! Doar se ştiu unii cu alţii, au o plajă de subiecte comune, îşi cunosc perfect limbajul verbal şi nonverbal, de la lucru…

De ce să stăm şi să ne măcinăm pe declinul economiei, cînd zilele astea fără rost al muncii pot fi zilele unui răsfăţ fără o ţintă precisă?
De ce, dacă ţara şi semenii noştri ne frămîntă tot timpul, să nu ne frămîntăm şi noi unii pe alţii? …

După ce, în anii trecuţi, au realizat profituri demne de Cartea Recordurilor, după ce au dat bani cu împrumut la cele mai mari dobânzi din Europa, după ce au înrobit, practic, românii cu contracte de credit cel puţin originale, în care clientul suportă absolut toate riscurile, de la cursul valutar la deprecierea valorii proprietăţii, acum, când nimeni nu mai ia credit de teamă că nu o să aibă cu ce să-l plătească, Guvernul serveşte băncilor o nouă afacere, una “cu dedicaţie specială”, în care profitul va fi “fără număr”.  …

Imaginați-vă economia României ca un automobil condus de “șoferul” Emil Boc. Mașina nu e una cine știe ce, e un fel de Logan de criză, de 5000 de euro, care pe dinafară seamănă cu una de 8000 euro, full option, numai că la interior e cheală, are doar volanul, pedalele și cam atât. …