Plecăm. Plecăm repede din viețile noastre, din viețile altora. Plecăm din noi, căutându-ne în alții. Plecăm în lucruri, plecăm din lucruri. Prindem în căușul palmelor lumină. Ne scufundăm. Ne rupem. Tăcem odată cu frunzele. Șuierăm odată cu vântul.

Irigăm cu sângele nostru povești după povești. Le creștem. …

Domnului Bardem îi plac rolurile negative. Unul i-a adus și Oscarul, în 2007, în No Country For Old Men. Acum va juca rolul principal negativ din următorul film James Bond, film în care va fi cetățeanul cu purtare îndoielnică, necuvvincioasă, care îi va ține piept lui Daniel Craig, adică lui Bond. James Bond. E oficial. …

Jane Eyre. Regia: Cary Fukunaga. Mia Wasikowska în rolul principal, după ce-a omorât dragonul din Wonderland.

Dictatura poate fi orice: o iubire, o ură, o boală. Un sistem bolnav, tumoral. Răul poate fi orice. Oricine. Un mecanism care te macină odată adus în casă. Trădările sunt mici la început, încap în crăpăturile unui zid, apoi în galena telefonului, în sufletele celor cariați. Trădările mari nu se mai disting de cele mari; și o înțepătură de albină te poate omorî. …

… să apară acest documentar: Circo. Regia: Aaron Schock. Distribuția: familia Ponce. Muzica originală: Calexico.

Fluturii chiar pot vorbi pe limba ta. Limba fluturilor e spiralată și simte nectarul din flori așa cum noi băgăm degetul în miere și simțim că e dulce. Lumea ne intră printre buzele întredeschise aripă după aripă. Lumea ne intră în gură și ne gâdilă ceruri pe care nici nu le știam. Apoi cântăm la saxofon, facem pipi pe-un greiere, fata pleacă și suntem distruși. …

No, no, he wasn’t. Fratele Coen ți-l așază pe Billy Bob Thornton în față. Billy fumează aproximativ 80 de țigări tot filmul, tace aproape tot filmul, caută și reușește să fie absent din filmul ăsta deși totul se învârte în jurul lui.

Toată lumea joacă al dracului de bine. Joel Coen se joacă și el o bucată din film cu nervii noștri …

Cadre un pic solarizate. Texturi în aproape toate scenele, de la pistrui pe față până la coamele spicelor de grâu. Limba, aspră. Oamenii, aspri. Copiii, fire de de iarbă încolăcite sterile în pămntul înghețat al familiei. Puritatea, un sertar cu socoteli. …

Roy este un rege, fie şi numai pentru 92 de minute cît durează capodopera “You the living”.
Te îndrăgosteşti de Roy Andersson, de arta încadraturii lui, uiţi mesajul filmului, ochilor tăi le cresc braţe care ce pot face? îmbrăţişează personaj după personaj. Redescoperi minimalismul abraziv şi liniştitor în acelaşi timp, …

Haideţi să uităm, din când în când, de filmele cu şerifi nervoşi care, între două flegme, omoară toţi bandiţii cu un singur încărcător, să uităm de filmele cu dudui în their fifties care …

Despre pelicula de film ca despre o colecţie de obiecte. Lipite unele de altele şi strecurate apoi prin retroproiector. Un film care alunecă, creînd umbre pe ecran fără a se folosi de cadre. Molii care joacă rolul filmului, în filmul care redă scurta lor viaţă. În „Mothlight”, Stan Brakhage explorează posibilităţile mediumului cinematografic de a da înţeles formelor abstracte.

…

Sunt un mare fan al filmelor de desene animate, din toate timpurile. Ale lor şi ale mele. Filmele de animaţie contemporane au devenit rivalele producţiilor clasice: găseşti acţiune, umor de cea mai bună calitate şi la tot pasul, actori (voci) de primă mărime, romanţă… Dincolo de toate astea, animaţia modernă a devenit o capodoperă a tehnicii (cea mai avansată dintre tehnici), capodoperă realizată cu bugete uriaşe (Shrek 3 a avut un buget de 160 milioane $ şi a produs 800 de milioane $!!), cu cei mai buni designeri, …

Pe filmul ăsta as fi putut găsi orice: nuduri rubensiene de epocă îngrămădite sub un singur evantai, priviri vibrante pitite sub boruri largi, coșari lăsând buline de funingine pe nasul micilor curioși, marinari legănând hamacuri prin port, vesele tarabe de halviță, muzicuțiști bătrâni în parc, orice!  …